Dumitru Alexandru Hioară

Mi-e poftă...

2012-02-28T16:56:00.000+02:00

Demult nu am trecut pe acasă și în tot acest timp nu prea am avut timp să mă opresc ca să realizez de ce mi-e dor și poftă. De cine mi-e dor, desigur, știu, dar iată de ce mi-e poftă îmi amintesc mai rar...

Dar iată că azi am realizat cu stupoare că nu am gustat și nu am făcut anumite lucruri de luni bune și deja am început să le simt lipsa cu adevărat... Vreau să stau la o masă la care să gust și sarmale, și ardei umpluți, și mămăliguță cu pește, și un păhar cu vin de casă, rece, din beci..

Vreau pâine de casă, nu aș spune nu și unei franzele Orășenești (Binecuvântează, Doamne, Franzeluța). O porție de raci poate? Da, de ce nu... Și plăcinte și pește afumat...

Și aș mai vrea să joc biliard... E rupt parcă de specificul nostru, dar e un hobby de care nu mă pot lipsi atât timp... O ieșre la iarbă verde cu un frigărui și sport activ...

O, Doamne, poate fac păcate, dar aș vrea să iau o microbusul dintr-un capăt de oraș în altul, să simt pulsul capitalei, să aud Radio Noroc, înjurături și pasageri nemulțumiți...

Câteodată îți lipsesc și chestii care în mod normal de deranjau cât erai pe loc, dar care te fac nostalgic odată ce nu le mai ai... Straniu? Poate, dar asta e...

Greva japoneză marca ”Produs în Moldova”...

2012-02-28T16:40:00.000+02:00

GRÉVĂ s. f. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări. ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. (< fr. grève)

Bântuie o părere că moldovenii rabdă tot ce le impun cei de sus, tac și înghit... Eram și eu de o astfel de părere, dar acum îmi dau seama că întreaga societate moldovenească protestează, cel puțin o bună parte din ea... E un fel de grevă japoneză, doar că în locul brasardelor obișnuite omul își ia bilet, viză, valiză și pleacă. Restul caracteristicilor rămân: lumea e numulțumită, se plânge pe la bucătărie, lucrează fără tragere de inimă, urăște șefii, îi urăște și abia așteaptă să le spună ”larevedere”. Până acum câțiva ani în urmă, atât tinerii, cât și alte categorii, pături sociale aveau o speranță, speranța că vor putea schimba ceva, iar pe ei îi așteaptă un viitor mai luminos. Dar acum suntem cu toții cuprinși de un sentiment de deja vu, care ne face să ne gândim serios ce ne facem mai departe. Aud tot mai mulți colegi, prieteni, prieteni de-ai prietenilor cum se întreabă ce îi mai ține pe aici și care sunt șansele lor de a rezista tentației de a pleca. Sunt de mii de ori mai mulți care nici nu își mai pun întrebarea dacă mai e cazul să revină. Și e păcat, și e dureros, și e stupid... Azi schimbăm Constituția, mâine mărim tarifele, poimâine nu putem iar alege pe cineva în careva funcție... Unde ajungem? Îl atacăm raider pe Dumnezeu? În țările arabe oamenii s-au revoltat, există experiența altor state și popoare care au taxat guvernele prin diferite măsuri, revolte, ignorarea proceselor de vot, greve, dar cu ai noștri nu cred că îi atinge ceva, e obrazul prea gros. Și ce îi rămâne unui om simplu? Pleacă... Tace și pleacă. O face neobservat, o face atât de firesc deja, încât cei de sus deja nu se mai zbat pentru a crea aparența că le pasă. Și mă întreb pe ei ce îi așteaptă? Guvernează cernoziomurile și se bat pentru microfoane ? Împart Moldova în 101 bucăți, plus câteva moșii mai mari pentru Șefii de partide și Guverne?

Mă adresez vouă, Guvernanților, treziți-vă... Treziți-vă din somnul cel de moarte în care v-adânciră banii ăia a voștri și iluzia puterii... Da, anume iluzia, pentru că veți ajunge să guvernați peste nimic, veți duce țara la faliment, unul total, economic, social, cultural. Dacă nu faceți nimic pentru noi, oamenii simpli, faceți ceva pentru voi înșivă, faceți ceva pentru a mai putea guverna ceva. Bat spre punctul vostru slab, setea de putere, treziți-vă și salvați țara pe care pretindeți că vreți să o guvernați în continuare. Treziți-vă, că de nu, într-o bună zi veți realiza că sunteți niște banali moșieri, 101 plus slugile lor... Și mă refer la întreaga clasă politică, să nu vă pară că în ochii oamenilor sunteți diferiți unii de ceilalți. Clasa politică e și ea acea care este, nu mai vorbim de trecutul vostru, de perindatul prin partide, de averile și legăturile dubioase, sunteți așa cum sunteți, suntem gata să vă uităm trecutul dacă voi ne veți oferi un viitor.

Nu vă ștergeți picioarele de popor...

Articol publicat pe portalul allmoldova.com

Нэнаш твоего нэнаша – мой нэнаш…

2012-01-13T04:22:00.000+02:00

”...e o rețea interminabilă de ”neamuri”: nu te mai sună doar povara ta pentru a te ruga ceva, ci te sună și Gigel, care e frate cu George, care la rândul său e văr cu nănașul Ghiță și cum să îl refuzi.”

Ăsta ar trebui să fie sloganul funcționarilor și oamenilor noștri de rând. Sunt tradiții de-ale noastre ”nănășismul” și ”cumătrismul”, tradiții pe cât de frumoase, pe atât de nocive. În țara această de 3 milioane jumate, toți sunt cumetrii cuiva sau nănașii altcuiva. Și nu că ar fi o problemă atâta timp cât relațiile s-ar rezuma la un pahar de vin băut pe la vreo sărbătoare sau o sumă împrumutată la nevoie, dar în cazul moldovenilor totul merge mult mai departe, nu se refuză nicio favoare, nu e creștinește probabil. Păi, cum să refuzi neamurile? Cumătru doar te roagă să îi bagi feciorașul la Universitate, nănașul insistă să angajezi fiica la serviciu, alt cumătru te roagă să îl treci cu vederea dacă te controlează. Ba mai mult ca atât, după cum spune titlul articolului, e o rețea interminabilă de ”neamuri”: nu te mai sună doar povara ta pentru a te ruga ceva, ci te sună și Gigel, care e frate cu George, care la rândul său e văr cu nănașul Ghiță și cum să îl refuzi. Ne trezim într-o țară împânzită de agenți secreți pe nume de cod ”Cumătru”. De câte ori ați refuzat fiecare o astfel de favoare așa-ziselor rude? Iată unde e toată buba, ne-a intrat în sânge deja obiceiul ăsta prost de a nu putea spune NU. Desigur nu o putem face, pentru că mâine poimâine vom avea nevoie și noi de o favoare, iată așa șirul favorurilor va perpetua. Apoi ne plângem că un funcționar nu e obiectiv, e corupt și inechidistant, dar oare nu fiecare e la fel? Doar că el are resurse de care se folosește în ale favorurilor. Dacă fiecare din noi e la fel, cum să te aștepți ca el să fie echidistant? Cum să te aștepți ca un politician, ministru, funcționar să aibă în cap o persoană oarecare atunci când trebuie să lucreze, să apere interesele anume acestei persoane aleatorii fără chip și asemănare? Niciodată nu se va întâmpla, pentru că de mici copii părinții bagă o sumă pentru a găsi un loc într-o grădiniță mai bună, ”vorbesc” cu învățătoarea pentru a avea un tratament ”bun”, mai aruncă o cutie-două de bomboane și vreun plic doctorului ca copilul să fie tratat cumsecade (e doar cel mai scump, copilul), la universitate vine odrasla și vă spune: ”Mamă, Tată, toți plătesc, e proful monstru, trebuie de plătit...”, iar voi o faceți. Și când ajunge să se angajeze vă dați subit seama că asemeni comorii voastre sunt un milion și că nu mai vede Ionel postul într-o luptă acerbă onestă. Și iată salvarea, Cumătrul, Nanașul, Drug-ul... Toți ei vă sunt datori, vă datorează o favoare, pentru că le-ați oferit și voi ceva mai înainte, pentru că așa se cuvine conform statutului de ”rudă”, frate, prieten. Și e păcat, nu pentru că se întâmplă, ci pentru că cei pe care i-ați ocrotit astfel vor face și ei la rândul lor astfel, iar cercul vicios nu va fi rupt. Un șir perpetuu de obligații și favoruri...

Și ne mai mirăm cum de e corupție, cum de cei tineri nu ne salvează precum am visat noi câțiva ani în urmă. Cum să ne salveze dacă pe la 18 ani adună și ei un car de datorii ”morale” față de ocrotitorii lor și toate relațiile de familie...

Mă bucur că tot mai mulți văd ce se face prin lume, cum lucrează sistemele democratice adevărate, mă bucur că realizează că se poate și altfel, tot creștinește, dar pe dreptate.. Lucrurile se vor schimba eventual, că nu poate continua la nesfârșit, dar în cazul nostru durează o veșnicie...

Articol publicat pe portalul allmoldova.com

Scrisoare către Mark Zuckerberg și colegii de la Skype...

2012-01-12T05:02:00.001+02:00

Stimate Mark, permite-mi să îți spun așa. Mark, Mărcuț, Marceluș, ești un băiat bravo și te admir. La fel și voi, echipa Skype (Niklas Zennström și Janus Friis). Că tot au trecut sărbătorile, a sosit noul an 2012, după părerea unora chiar ultimul, am decis să vă scriu cât mai e posibil. În primul rând un ”La mulți ani” sincer din partea mea, sper ca în anul care tocmai a sosit să aveți parte de bucurie, fericire și multă dragoste (Mark, ia și te însoară odată).

Lăsând la o parte sărbătorile vreau să trec la principala idee a mesajului meu, chintesența scrisorii mele.
Vă scriu să vă mulțumesc, să vă spun că respect enorm munca voastră. Cred cu înverșunare că întreaga țărișoară a Moldovei ar trebui să vă fie recunoscătoare și să vă prețuiască. De ce? E simplu, păi, cum noi, descendenții plaiului ce a pierdut președintele pe drumul tranziției, statul azi-europeano-mâine-neeuoropeano-poimâine-asiatico-transeuropeano-nistrean, fiii și fiicele principiilor și valorilor, schimbărilor, păpușarilor și soluțiilor am mai fi putut vorbi cu cei plecați de pe meleagurile natale în căutare unei vieți decente în Italia, Spania, Franța, Moscova(e și ea o țară practic), SUA, Portugalia, Islanda, Somalia și toate celelelalte colțuri ale lumii pe unde moldovenii răspândesc influența națiunii lor? Da, voi, anume voi sunteți mai importanți pentru păstrarea unei legături cu ei decât factorii de decizie de pe la noi. Aceștia din urmă organizează o conferință cu genericul ”Cei de făcut, că tre’ ceva de făcut, da’ nu știu ce, hai să vorbim cât de rău e că se duce lumea, poate cântăm un cântec frumos și tipărim o tonă de pliante: Veniți, moldoveni acasă că avem vin și jumere”, pe când voi ați lansat Facebook-ul care îmi spune ce mai face prietenul meu din clasa 1, vecinul sau foștii colegi de la lucru de care mi-e dor, ei mai bagă un talk-show despre cum nu dorm nopțile de grija muncitorilor noștri la negru, pe când voi ați creat Skype-ul care mi-o aduce în față pe maică-mea pe care o iubesc, care e la o distanță enormă și care muncește din greu pentru a trăi în Patria noastră, ei vorbesc despre cum să mai aducă lumea acasă, vorbesc și nu fac nimic, promit și se bucură chiar că mai trimite lumea acasă ceva euro, ruble, dolari, yene, crone și alte valute, că de altfel s-ar prăbuși țara definitiv, iar voi între timp îmi acordați șansa de a transmite niște fotografii să nu mă uite lumea la față acasă, să văd cum e pe la zilele de naștere ale prietenilor sau cum arată zăpada la noi.

Și mă întreb, cine mă ține mai aproape de țară: voi sau politicanii? Voi, care din interesele voastre de afaceri ați creat lucruri care mă țin aproape de cei dragi sau ei, care din interesele lor de afaceri m-au gonit pe mine și alte sute de mii de oameni în căutarea unei vieți mai bune? Voi care îmi acordați șansa să vorbesc limba mea oriunde aș fi, să comunic și să-mi găsesc frații aruncați prin țara în care mă aflu, să ascult o doină sau ei care îi storc de bani pe cei ce au rămas, îi storc și exploatează, îi folosesc pentru că știu că cei dragi aflați departe nu vor uita de ei și vor mai intra pe la banca X sau Y pentru a mai face un transfer de bani.

Eu vă mulțumesc vouă, vă mulțumesc și vă implor să continuați să munciți, pentru că deși probabil nici nu ați prea auzit de Moldova, fără un interes anume în această țărișoară, aveți aici câteva milioane de fani ce beneficiază zilnic de ideile voastre. Vă sunt recunoscător pentru că ai noștri indivizi care ar tebuie prin statut și obligație să ne apere interesele, să ne unească ca pe un popor, se ocupă cu o singură afacere: ne alungă din propria țară!

Continuați să ne uniți!

Al vostru cetățean ca toți ceilalți, made in Moldova, plecat de acasă, plecat cu dorul celor dragi în suflet.

Capital Uman

2012-01-10T16:23:00.001+02:00

De sute de ori auzim că începem să prețuim ceva/pe cineva doar atunci când pierdem acel ceva/cineva. Dar se mai întâmplă să strigăm în gura mare că ținem la ceea ce avem, să creăm aparența conștientizării celor deținute, dar totuși să nu prețuim cu adevărat. Uite așa îmi pare mie că procedăm în cazul celui mai de preț activ al nostru, Oamenii.

Să vă explic: ne place să ne plângem, că suntem săraci, că avem dușmani, că e corupție, că plouă, că ninge ș.a.m.d. Dar un lucru cu care ne mândrim și despre care vorbim întruna e forța de muncă, capitalul uman, oamenii... Sunt chipeși, ageri și educați, au diplome, pantaloni frumoși și sunt ai naibii de bravo. Toți economiștii numesc acest avantaj al nostru ca fiind cel mai de preț și, practic, singurul. Spunem că avem personal calificat și specialiști tineri în pregătire, toți avem o facultate în spate și reprezentăm ceva de preț care ar putea atrage investițiile și interesul. Dar oare suntem atât de prețuiți pe cât se ni se vorbește? Oare se fac eforturi sporite de a ni se oferi studii de calitate? Oare le pasă guvernanților de fenomenul migrației? Oare ni se oferă condiții de a trăi și nu doar de a supraviețui de azi pe mâine?

De ce scriu aceste lucruri? E simplu, pentru că mi-e dor de oamenii noștri, cu toate deficiențele lor, carențele în modul de a lucra, gândi, trăi... Cu toate acestea, tot îmi sunt dragi. Nu sunt acasă, dar îi respect pe oamenii de aici, sunt binevoitori și primitori. Dar azi mi-e dor de foștii mei colegi de la serviciu cu care reușeam să învăț, discut, cert, lupt, care m-au învățat și m-au făcut să prețuiesc experiența lor. Mi-e dor de petrecerile noastre și de glumele pe care le făceam. De pauzele de masă pline de discuții și de istorioare. Fiecare din ei e unic pentru mine și fiecare din ei m-a învățat câte ceva. Mi-e dor de prieteni cu care puteam să fac orice, care îmi dau puteri, care mă primesc așa cum sunt. Doar ei îmi înțeleg gândurile și sunt alături chiar și atunci când ne certăm. Cu ei puteam să mă comport firesc și să nu fiu judecat. Cu ei puteam discuta ore în șir, cu ei puteam petrece zile în șir, cu ei puteam învăța ani în șir.

Mi-e dor de familie, de acei oameni cărora le datorez totul, care îmi țineau un discurs când greșeam și mă pedepseau când o meritam, acei oameni de la întâlnirile cu care încercam să fug la distracții, dar cu care aș vrea să stau la masă astăzi. Acei pe care nu îi puteam privi în ochi pentru că îmi spuneau adevărul în față, dar a căror privire o caut azi.

Mi-e dor și mă doare că acești oameni nu au ceea ce merită, că nu sunt prețuiți și sunt mințiți. Li se spune că sunt cea mai de preț avuție a țării, ei toți, dar care fiecare în parte sunt tratați de parcă sunt o piedică pentru țară.

Eu cred că ei merită mai mult, merită un loc al lor, un loc unde vor putea trăi, munci, bucura, distra, lupta, suferi, un loc unde ei ar fi totul, iar cei ce îi slujesc (doar teoretic în cazul nostru) să se conducă de interesele lor, cerințele și nevoile. Nevoile NU doar a cumătrului și nănașului, dar și a unui oricărui Moș Ion dintr-un sat uitat de lume, de interesele unui dascăl, unui copil (nu al propriului care studiază în cel mai prestigios liceu), de interesele tuturor.

Dacă îmi spune cineva aici că capitalul uman este tratat ca cea mai prețioasă bogăție a țării, păi, probabil vorbim de țări diferite. Când funcținarul nostru va avea în cap un om oarecare, nu doar prietenul, ruda, amanta, când interesul acestei persoane aleatorii va fi prioritar, atunci legile vor fi create pentru a apăra cetățeanul, nu o gașcă de aleși.

Țara de ”начяльнишь”...

2012-01-10T16:18:00.001+02:00

M-am confruntat doar eu sau vi s-a întâmplat și vouă să dați peste situații când cei cu inițiativă, ambiție, idei să fie puși la punct de ”nacealiniși”? Eu cred că așa suntem de zeci de ani, ne-a pătruns acestă idee atât de adânc încât ne pare ceva firesc. Să fie oare problema în mentalitatea moștenită de pe timpurile când ”Начяльнику”, ”Предсидателю” sau ”Бригадиру” știa mai bine ce și cum se face? Ani la rând ne-am conformat cu o supremație inventată a celui ce stă cu o treaptă mai sus în ierarhia profesională. Mai înțeleg să fie o cultură corporativă și socială obiectivă, aș mai înțelege, dar când e vorba de societatea noastră, mai bine tac... Mă exasperează când ideile unor tineri cu inițiativă sunt ignorate sau chiar atacate de cei ce de după birourile enorme pe care le ocupă de ani buni nu acceptă să fie contraziși.

Să fie clar, nu sunt adeptul anarhiei și nu consider toate ideile venite din partea celor mai ”mici” ca fiind bune a priori, dar una e să fie discutate și respinse motivat, astfel ca cel ce le-a emis să mai poată veni cu propuneri constructive, iar alta e ca aceste idei să fie măturate, iar cel ce a îndrăznit să demonstreze inițiativă să fie ars pe rugul corporativ sau social. Cum este posibil ca orice critică să fie concepută de funcționarii șefi ca o obrăznicie? Oare nu e normal ca un tânăr specialist să propună metode noi de lucru ce ar putea eficientiza procesul de lucru, ca un blogger să propună soluții guvernanților pentru a face din politicile de stat unele pentru popor? De ce orice critică înseamnă pe la noi nesupunere? De ce aceste propuneri dacă sunt enunțate devin aberații, iar cel ce le-a enunțat se dovedește a fi un nimic? Îmi pun întrebarea de ce am ajuns la situația când a admite critica sau propunerile venite din partea unor ”ne-expirementați” înseamnă în mod automat acceptul inferiorității și incompetenței.

Este strigător la cer că atunci când spunem lucrurilor pe nume și criticăm funcționarii suntem atacați și insultați. Noi, ca reprezentanți ai societății civile, suntem considerați incompetenți și suntem privați de dreptul de a vorbi dacă îi criticăm obiectiv sau mai puțin pe cei de sus.

EI le știu pe toate, ei au experiență, ei sunt puși acolo, deci merită, ei au funcție, deci au o treaptă în plus pe scara evoluției omenirii, ei au cabinet și secretară, deci au o coroană invizibilă pe care dacă nu o vom observa vom plăti.

Eu îmi doresc ca atunci când o persoană este numită într-o funcție, această acțiune să aibă la bază motive obiective și o judecată rațională. Eu vreau ca la noi cel ce vine cu anumite inițiative să fie ascultat și înțeles, respectat pentru curajul de a face ceva. Vreau să fie convins că ideea e proastă dacă întradevăr este, iar dorința lui și spiritul de inițiativă să nu fie asasinat cu sânge rece. Vreau ca un blogger scriind un articol și folosind un limbaj civilizat să fie respectat pentru opinie și acultat dacă ideele sale o merită. Vreau să fie contrazis prin argumente și nu doar insulte tâmpite. Vreau ca oricine să aibă dreptul la opinie, iar dacă construim ceva, să o facem civilizat și cu adevărat democratic, să nu fim ipocriți vorbind de luptă cu corupția și dând în același timp 1000 de lei mită pentru motivul X sau Y. Să argumentăm, să discutăm la subiect și să nu o luăm razna prin păpușoi atacând persoana.

Iar celor de sus le-aș sugera să nu uite că sunt puși acolo de noi și ar trebui să ne audă... Cel puțin teoretic ar trebui să o facă... Deja ei fac ce le permitem noi să facă...

Articol publicat pe portalul vox.publika.md

Istoria medicală a pacientei Moldova Republica. Simptome, diagnoze, remedii?

2012-01-10T16:08:00.001+02:00

Ne precipităm că nu putem alege președintele, ne impacientăm că nu ne-am integrat, panicăm că nu mai facem față facturilor, iar păpușarii ne-au înconjurat, dar uităm că mica noastră țară e bolnavă, e o istorie lungă, iar vindecare e departe...

Pacienta e bolnavă... Da, Moldova e afectată de o boală cronică, de fapt de mai multe, boli complexe, sânt afecțiuni ce au atins tot... E grav. Dacă spre sfârșitul anilor 80 pentru prima dată am fost deconectați de la aparate, am răsuflat și noi ca o ființă, am simțit aerul libertății, ne-am născut cu speranță că nu vom mai fi bolnavi, păi, în scurt timp ne-am dat seama că nu a fost să fie. Să fie oare imunitatea de vină sau dependența aceasta acută de politicieni incompetenți, de dozele necontenite de minciuni sau complexul inferiorității în fața celorlalți? Indiferent de cauze, s-a dovedit a fi că după externare am căzut în comă, am făcut-o „всерьёз и надолго”(parafrazând vorba din popor). Am adormit și visăm, visăm, visăm. Dar somnul somn, dar cu starea sănătății ce facem? Ce ne spune tomografia, cardiogramele, testele?

Nu sunt Dr. Gregory House, nu sunt nici Dr. Aibolit și cu siguranță nu sunt Hipocrates, dar hai să încercăm să recapitulăm simptomele, să organizăm un consiliu pentru a vedea ce e de făcut cu Moldova Republica.

Hmmmmm:

1. Crize de febră înaltă, sunt un fel de incendiu deja, anterior se întâmpla ocazional, o dată la 4 ani, eram pregătiți, luam pastile de minciuni, eram tratați cu Promisiunius Deșartinius 0,5g, răbdam un pic și iată că deja Moldova era gata de a merge mai departe. Dar acum? Crește febra și nu scade, o mențin microbii (sper că a căzut fisaJ), o mențin prin faptul că sunt rezistenți, ai naibii de rezistenți. Și nici penicilina noastră made in Moldova – Mandatius de Parlamentius și Guvernius nu îi mai liniștește.

2. Să trecem mai departe. Cu tumoarea corupției și cumătrismului cum facem? Am plantat un grăunte la început, iar acum nici chirurgical nu e ușor de a o îndepărta. Păi cum să o înlături dacă a dat rădăcini? Cum să o înlături dacă a pornit de la cap și a ajuns deja la alte extremități? Mai e nevoie și de consimțământul pacientului, dar să fie gata oare Moldova noastră dragă să treacă prin așa chin. E cel mai greu exercițiu medical, șansele de succes sunt mici, intervenția durează, depinde totul de chirurgi (la o adică, de unde să luăm astfel de specialiști?), dar pe de altă parte nu e risc pentru viață, extirpăm măcar ce stă la suprafață. Însă cazul nostru e unul special, creierul e și el afectat și la cât e de afectat nu mai judecă lucid.

3. Alergia, mânca-o-ar mama ei de alergie. De ce din toți anume Moldăvioara noastră firavă și mică a fost lovită de alergia la dreptate și adevăr? Și strănută când aude de aceste lucruri, și se sufocă când o vede, și fuge când o simte. Nu am tratat niciodată această boală, am încercat să o ascundem cu noul nostru remediu, pastilele „Praf în ochi” (sloganul: mai bine praf în ochi decât dreptate în noi). Stimați colegi, domni doctori de conjuntură, ce facem, tratăm sau continuăm testarea pastilelelor?

4. Atrofia mușchilor (fac un păcat ”doctoricesc” și bag în categoria asta și creierul). Grav, dar leacuri avem, doar că sunt scumpe de mama focului. Avem nevoie de injecții de reforme, perfuzii cu competență și curajo-punctură. Dureros, costisitor, neplăcut, dar foarte și foarte eficient.

5. Și în sfârșit - Schizophrenia. Până acum a fost mai puțin vizibil, reușea să își mai dea un picior în fund Moldova, să se ciupească, să mai dea un cap de perete, dar acum a avansat boala. Mâna stângă își dă o palmă pe obrazul drept, cea dreaptă bagă un pumn sub ochiul stâng, picioarele merg în părți diferite și dacă pentru noi, medici consacrați, nu e ceva deosebit, păi, pentru cei din jur Moldova devine ”instabilă”. Să o invite Union Europeanul la o cină? Nu poate, că nici nu știe ce poate face și vezi că se poate trezi Domnul cu un păhar de vin (roșu, de-al nostru) în cap. Și nici CoStI nu mai poate flirta cu ea, e foarte imprevizibilă și în plus nici cadouri cu care să o impresioneze nu prea mai are. Nici factura de la restaurant nu și-o plătește. Ce ne facem, colegi?

Mă uit acum în ”cărticika medicală” a pacientei și îmi dau seama că pe lânga astea mai avem și problemea mari cu pierderea de sânge tânăr pe care îl oferim spre transfuzie altor prietene: Italia, Spania, Portugalia, Franța. Credem că se va scurge print-o minune înapoi peste un timp, dar se pare că e bun sângele, rămâne acolo, e bun și sătul de salturi ale presiunii arteriale de la noi.

Și plămânii... Fumează mult Moldova, nu e fum ce inhalează, nu e nici nicotină... E ceață, ceață prin care nu se mai vede încotro să o ia.

Dar cea mai mare problemă pe care o întâmpinăm, stimați colegi, e negarea. Pacienta neagă tot, neagă că e bolnavă, neagă că are nevoie de ajutor, chiar își neagă propriile gânduri, semnalele pe care le mai recepționează de la celulele ei încă sănătoase.

Deci, cum o convingem? Cum o ajutăm? Să o lăsăm de izbeliște? Nicidecum! Nu am depus jurământul lui Hippocrates, dar am jurat că o vom iubi, ea ne-a dat viață și ar fi bine să o scoatem din somnul letargic. Dar cum?

Sistem de învățământ? Nu, nu am auzit...

2011-12-08T02:32:00.002+02:00

Să începem de la faptul că nu pot fi numite un sistem câteva instituții cu adevărat viabile, dar care rămân doar ”câteva”. Să începem cu începutul, trebuie să menționez din start că am primit în sfârșit șansa de a compara sistemul nostru autohton și cel occidental și cu părere de rău avem o mulțime de carențe, unele mai evidente, altele mult mai invizibile. Mă doare acest subiect mai mult decât cel al Justiției, Afacerilor Interne sau Integrării Europeane dat fiind faptul că peste tot ne tot lăudăm cu forța de munca ca fiind principalul nostru avantaj copetitiv. Provenind dintr-o familie în care a fi dascăl e o profesie populară, mă doare în ce stare a ajuns sistemul nostru educațional.

I-am auzit pe unii plângându-se de faptul că nu îi promovăm pe tinerii elevi talentați. Personal nu aș fi deacord cu o atare afirmație. În primul rând, avem o școală bine dezvoltată, învățământul primar fiind unul relativ bun și performant(cel puțin în Chișinău), formând copii foarte talentați și ivind calitățile lor. De aia avem rezultate bune în cadrul concursurilor internaționale, de aia elevii noștri (o bună parte din ei) pornesc spre nivelul universitar cu un bagaj relativ bogat de cunoștințe. Să știți că ne place mult să privim în grădina vecinului și întotdeauna privim modelul țărilor ”civilizate”(niciodată nu am înțeles expresia dată) ca fiind un etalon incontestabil, deși, acest model are problemele sale. Avantajul lor e că ei îi diseminează pe cei dotați oferindu-le un suport aparte pe tot parcursul perioadei de studii pe când la noi, acești tineri nu văd mare suport.

Mă doare discrepanța existentă între învățământul în mediul rural și cel urban, în special Chișinău. Cu tot respectul, dar avem o groază de copii talentați, dar care fiind nevoiți să frecventeze școli care nu le pot oferi toate condițiile necesare pentru un rezultat bun, nu reușesc să răzbată, iar mai apoi iau calea vieții mai bune de după hotare. Iar atunci când acești tineri se înmatriculează la universitățile din Moldova, ei pleacă cu un handicap, mulți reușind să îl depășească demonstrând că dacă ar avea la îndemână condițiile NORMALE, ar putea atinge performanțe cu adevărat remarcabile. Dar la drept vorbind, pare mult mai îngrijorător modul în care este privit sistemul universitar în ultimul timp. Am reușit să trec prin el și vă spun că nu este deloc straniu faptul că zeci de tineri talentați caută o bursă pentru o licență în Franța, Germania, Anglia, SUA și pleacă, pleacă, pleacă... Duși sunt pentru societate, duși pentru economie, duși pentru cultură, iar întretimp cei ce ne guvernează se frământă pentru postul de președinte, salvator, păpușar, primar, superman al celor nevoiași, etc... Va veni timpul când se vor guverna doar ei, iar populația micuței noastre țări va număra 101 de cetățeni și încă câteva sute de funcționari cu funcții de răspundere asupra altor funcționari.

Dar să revenim, ce vedem în universitățile noastre luminoase? Avem blocuri noi, avem infrastructură la un nivel mediocru, dar cum rămâne cu cadrele universitare, de ce nu suntem luați în serios în topuri internaționale ale universităților, de ce o bună parte a profesorilor nu are habar despre materialul predat tinerilor? Păi, oameni buni, e și normal, cum poți să te aștepți ca un om care este plătit cu un salariu care l-ar indigna pe orice om în deplinătatea facultăților mintale să poată preda cu pasiune și cum îi poți cere să se implice cu adevărat în activitatea de cercetare dacă este nevoit să se gândească cum să supraviețuiască. Aici unde mă aflu eu, profesorii au un salariu de invidiat pe care eu l-aș fi câștigat muncind în domeniul financiar timp de vreun an. Un caz elocvent pentru a exprima absurditatea acestei probleme s-a întâmplat într-o cafenea unde un emigrant (chelner) din Turcia ne-a întrebat cam care e salariul mediu. La auzul răspunsului a căscat gura, a întrebat cum e posibil să supraviețuiești cu așa bani și aveam impresia că dacă află salariul bugetarilor, probabil îmi achită nota de plată singur... din milă.

Cum aș fi eu motivat să mă implic în mediul academic dacă am de construit o familie, iar viața unui profesor onest te obligă să rămâi celibatar și să te postești toată viața, nemaivorbind că trebuie să locuiești într-o cutie, iar dintre progresele omenirii să folosești doar apa de ploaie adunată într-o sticlă...

Nu sânt împotriva eficientizării sistemului, realocării de resurse, orice, doar ca copii să studieze și să nu fie nevoiți în eventualitatea unui program master la o universitate din străinătate să înceapă să studieze din nou tot programul ”trecut” de ceilalți în anii de licență. Ai impresia că ai trecut prin băncile universității made in Moldova doar pentru a trece următoarele subiecte atât de populare pe la noi: ”Cititul de la catedră din carte/foi/conspect”, ”Apelul și evidența frecvenței (un criteriu de apreciere a studentului indespensabil unor profesori)”, ”Recitarea pe de rost a paragrafelor din carte cu enunțarea exactă a rândului și coloanei în care se află oratorul”, etc. Sunt atâtea probleme prin universități încât nici nu știi de unde să o începi. Ne mai mirăm cum de nu vedem reforme tranșante, cum să le faci dacă totul este atât de putred.

P.S.: Tineri nu vă plângeți că nu aveți de lucru pentru că diploma voastră valoarează foarte puțin, plângeți-vă pe modul în care ați primit-o și pe faptul că indiferent de existența acesteia angajatorii au alte criterii.

P.S. la P.S.: Am vizitat recent portalul de evaluare al profesorilor din Universitățile Moldovei, o idee bună, dar m-a întristat faptul că mulți studenți sunt orbi și nu evaluează profesorii obiectiv, reieșind din prestația lor. Comentarii de genul ”Super prof” sau ”Fu și jăli” sunt peste tot. Cum poți pune note mari și astfel să demonstrezi susținerea profilor doar pentru că ei sunt simpatici, fac glume, pe când la capitolul profesionalism nu îți oferă nimic nou? Dacă ai nevoie de un prieten, pornește Facebook-ul, ieși la o cafea, dar la Facultate fii bun și bagă ceva în cap. Îmi respect dascălii, mulți îmi sunt prieteni și îi respect mult, dar sunt puțini acei ce întradevăr oferă ceva mai mult decât cartea din bibliotecă. Nu îi învinuiesc, nu pot atât timp cât nu sunt motivați ca atare.

Politicul moldav ca sport național….

2011-11-22T17:10:00.001+02:00

M-am săturat...

Probabil mulți dintre voi au în gând aceste cuvinte când pornesc TV-ul, calculatorul sau scot capul pe geam pentru a mai vedea ce se mai întâmplă prin RM. Mulți sunt deja sătui de politică și scandaluri inutile, alegeri, ași în mânecă, modificarea Constituției și crize. Să vede despre ce ne putem informa în RM sau cu ce ne putem ocupa timpul nostru prețios decât cu politica multîndrăgită?

Să încercăm să vorbim despre chestii triviale ca de exemplu vremea de afară: E frumos afară, ar fi bine să ieșim la iarbă verde să ne relaxăm. ”Dar de ce verde? De ce nu ai spus roșie, albastră sau galbenă? Ești de-al lor?”. Trecem pe acest incident, chiar e frumoasă vremea, să ieșim undeva, dar unde? Nu avem plaje în oraș, lacurile sunt murdare, iar peste tot e mizerie... E primarul de vină.. E verde omul... ”Iar verde?”. Nu, doar că e tânăr... Nu îl ajută puterea centrală, greșește el, nu îl lasă consiliul... Stop, iarăși politică..

Bun, să discutăm despre chestii cotidiene: am vorbit cu prietenii și rudele. E frumos, nu? Dar păcat că doar pe Skype, sunt plecați cu toții. O duc bine, nu prea ard de dorință să revină, mai curând și-ar lua familia încolo... Muncesc din greu, dar știu că primesc ce merită, iar acel puțin îi satisface.. De ce au plecat? Pentru că, deși sună straniu, deși erau aici, nimeni nu îi aștepta, iar acum că sunt plecați, nimeni nu îi prea atrage să revină. Salarii, scandaluri, tarife, loc de trai, șomaj, indemnizații, lipsuri... Nu îi asigură statul cu... Stop, iarăși politică...

E mai dificil decât credeam, dar nu mă las bătut... Să vorbim despre dragoste. Ce mai are dragostea cu politicul... Să o invit la film astăzi, sau mai bine la discotecă, sau să luăm cina într-un restaurant? Păi bine, dar părinții mei nu sunt afaceriști, sunt lucrători din sfera bugetară... Deja i–am luat un buchet de flori mai ieri, de unde să mai nasc vreo 100-200 de lei pentru astăzi? Fir-ar al ... de politicieni, ne fură, nu oferă șanse tinerilor cu potențial... Stop, iarăși, pfffff...

Poate încercăm cu studiile, nu, probabil e inutil, profesorii citesc de pe foaie, notele nu sunt obiective, colegii favorizați... Și unde ajungem în final? La decan-rector-ministru-președinte... Stop...

Să fie oare spațiul mediatic o ieșire! Nu, nu posturile de știri, să privesc un meci, e liga campionilor astăzi, cu siguranță văd ceva interesant. Dar iată că în locul schemelor tactice și a formațiilor echipelor sunt nevoit să îndur chinurile de a fi torturat de publicitatea electorală care mă îndeamnă să strâng în brațe viitorul meu frumos, european și luminos. Stop.

Mă urc în transportul public, iau loc pe bancheta din spate, îmi pun căștile, ascult muzica mea și nu mă doare că vecinii din microbus se mușcă între ei pentru că astrele nu sunt poziționate bine pe cer. Dar ce văd pe geam? Corect: soluții, rugăminți de a da parlamentul în schimbul integrării, Moldova fără sărăcie, pancarde atârnate de blocuri care mă înștiințează că aici(acolo) se votează tot felul de stejari, arțari sau alți arbori mândri.

Facebookul îmi spune despre avionul lui cutare sau cutare, de raideri, bikeri sau rockeri. Lumea pune like la tot ce conține numele tuturor așa numiți aristocrați. Zeci de tineri fac spume la gură pentru a demonstra ceva , ei fac ceva, ei speră să crească mari și să își odihnească și ei burta pe mesele din birourile demnitarilor(sună frumos și nobil cuvântul, nu?). Deja știu că unii văd într-un fel și postează știrile ce denigrează pe ceilalți, alții postează știrile ce îi prezintă în lumină bună pe cei denigrați de primii, un flux interminabil de știri contradictorii și păreri trase la indigou.

O știre mondenă, pare a fi ceva ok, dar iată că jurnaliștii nu îi pot scăpa din ochi pe actorii politici, ei fac ratingul, vorbele lor peste o oră vor fi comentate de o mulțime de experți, specialiști, profesori, analiști, clarvăzători, bloggeri și pur și simplu invitați în direct la talk-showurile autohtone. Iahturile lor, avioanele și odihna pe ziua lor de naștere în birou e cea care ne interesează pe noi mai mult...

Acum puneți-vă întrebarea: de ce se învârte totul în jurul politicului? De ce avem talk-show-uri și mai puține investigații utile cetățenilor de rând? De ce în campanii electorale se cheltuie mai mult decât pentru investiții în școli? De ce noi le facem jocul și le facem rating citind tot felul de știri de doi bani prin care ei ne manipulează și încearcă să ne facă să uităm că trăim în mizerie?

Eu personal m-am săturat să ascult povești, să mă limitez la politic, să caut dușmani și să încerc să demonstrez ceva cuiva... Răspunsul stă în noi, schimbarea stă în noi, atitudinea noastră e acea care trebuie să îi facă să acționeze. Timpul pe care îl mai avem la dispoziție pentru a schimba ceva se scurge. Tot mai mult tineri se orientează spre obiect și lasă emoțiile la o parte pentru a nu se lăsa manipulați, tot mai mulți realizează că au drepturi, tot mai mulți își scot ochelarii roz chiar și cu riscul de a fi decepționați.

Iar voi cât de des vorbiți despre poltică, politicieni și politici?

Articol publicat pe portalul vox.publika.md

Hram sau nu Hram...

2011-08-22T00:58:00.000+03:00

Noi vrem să ne cadă totul din pod, fără ca noi să depunem vreun efort. Iar voi ce faceți de 14 Octombrie?

Sunt plecat din țară de ceva timp și am reușit să văd deja câteva lucruri, să trec prin anumite situații și să trăiesc într-un mediu ce este total diferit de cel în care m-am aflat până la moment. Aflându-mă de o lună într-un orășel relativ micuț din vestul Germaniei, am reușit să văd multe lucruri frumoase. Dar aș vrea să mă împart cu impresiile de la Ziua orașului care, de fapt, s-a transformat într-un maraton de voie bună de 3 zile. Vrând-nevrând, mi-am amintit de frumoasa zi de Octombrie 14 în care sărbătorim Ziua (Hramul) orașului Chișinău, capitala țării noastre. Și trebuie să fiu sincer cu voi, nu prea am avut mari motive de nostalgie.

În primul rând îmi vine greu să numesc ceea ce se petrece toamna în capitala Moldovei de 14 Octombrie un program cultural, artistic, social normal și frumos, cu atât mai mult după ce am avut parte de experiența de aici. Mulți vor spune că nu e o comprație adecvată având în vedere țările noastre, dar eu voi răspunde că e o comparație cât se poate de obiectivă ținând cont de faptul că merge vorba despre o capitală pe de o parte și un orășel relativ micuț pe de alta. Nu pot să înțeleg cum un concert în PMAN în cușca aia poate înlocui niște concerte mai mici, dar care ar satisface un grup mai larg de oameni? Nu pot înțelege de ce dacă se bea, nu se poate face acest lucru într-un mod civilizat? Nu pot înțelege cum se rezumă tot programul cultural la invitarea unor artiști din Rusia sau România și goana indivizilor din piață după caeramani și reporteri pentru a fi filmați de ProTv? De ce în Chișinău sunt mii de tone de gunoi, de parcă cei care vin în Piață îl aduc de acasă, și cum de ajung toate curțile mai slab iluminate a fi veceuri publice în acea seară? Unde sunt expozițiile, unde sunt concertele, unde sunt piesele de teatru, unde sunt evenimentele pentru copii?

De ce aici unde mă aflu eu oamenii beau și nu cad pe jos ca cârpele? De ce au o cultură a consumatului de alcool și nu o fac de dragul măturării străzilor rostogolindu-se pe jos? De ce pe fețele lor nu vezi privirea ” Uăi tu și m-ai călcat? Ian vin-ncoa sâ vorghim...”? De ce pe fețele lor vezi zâmbete și plăcerea de a sărbători? Cum timp de 48 de ore de Stadtfest nu reușești să le vezi pe toate pentru că se organizează nu doar concerte, ci un milion de alte activități? Cum poți ajunge aici acasă fără riscul de a rămâne în rutieră fără un portmoneu, un telefon mobil sau fetele nu riscă să rămână însărcinate după îmbulzeala și dezastrul din rutiere? Oare e greu ca transportul să circule omenește, iar părinții să nu își facă griji pentru copii rămași să sărbătorească în Centru până târziu.

În al doilea rând, e o diferență de atitudine... De fapt nu e diferență, e o prăpastie, e un abis, e o gaură neagră... Când voi vedea oameni politicoși în 99% din situațiile cotidiene? Când voi vedea la noi atâția oameni care să nu privească cuvântul ”Scuzați” drept o slăbiciune, ci drept o formă firească de răspunde, de a reacționa? Nu cred că ajungem în curând să terminăm bocetele astea ce țin de integrări și alte chestii... Noi vrem să ne cadă din pod, fără ca noi să depunem vreun efort. Noi găsim vinovați: sărăcia, politicienii, corupția, vremea de afară, extratereștrii. Sărăcia cred că ne face să producem atâta mizerie de sărbători, politicienii cred că ne fac să bem de ajungem un motiv de bancuri prin toată lumea, să devenim deja și statistic o națiune ce bea de nu se mai vede. Cred că corupția ne face să ne dăm în vânt după un concert amărât în centru și un foc de artificii și să uităm că o sărbătoare e ceva mai mult... Găsim scuze noi pentru tot. Dar iată că oamenii de aici se bucură sincer pentru orașul lor, își respectă colegii, prietenii și pe cei veniți, zâmbesc și sunt sinceri...

Iar voi ce faceți de 14 Octombrie?

Articol publicat pe portalul www.allmoldova.com

Avem baston, avem valoare, schimbăm puterea pe onoare…

2011-06-24T01:21:00.000+03:00

Am citit un articol ieri care probabil a făcut deja înconjurul spațiului virtual și mediatic moldav, acel articol vorbea despre corupție, organe de forță (forța de a da în cap celor ce nu știu să tacă) și tot felul de alte murdării. Pe mine m-a lăsat cu gura căscată, am rămas îngrozit și șocat de ceea ce se întîmplă în țara mea. S-a ajuns prea departe, iar eu mi-am pus câteva întrebări. Voi fi sincer, răspunsuri nu am găsit, Vă rog pe voi toți să mă ajutați.

Pentru început am analizat un pic trecutul și am observat o tendință neplăcută pe scena politică moldavă. Odată cu venirea unei noi puteri, guvernări, grupări politice, spuneți-i cum doriți se vorbește despre trecutul lăsat de predecesori, așa a fost în 2001, așa a fost în 2009 și probabil așa va fi și în continuare. Ok, deci am înțeles că predecesorii sunt monștri, fură, acaparează, violează (drepturi doar, sper eu) ș.a.m.d. Cu asta am scos-o la mal, dar de ce oare odată cu venirea acestor salvatori, acestor binevoitori cu nimbul strălucind deasupra capului lor nu sunt pedpsiți acei malefici răufăcători? De ce hoții nu stau la răcoare, de ce impotenții (pe plan profesional) nu sunt demiși, de ce mișeii nu sunt scoși la iveală? De ce se face mare tam-tam pentru o lună, două, trei, iar apoi totul se uită? Oare crimele trecutului își pierd din actualitate? Poate noii guvernanți anunță de fiecare dată vreo amnistiere despre care noi nu avem nici cea mai vagă idee? Oare poate mai degrabă o fi vorba de cârdășie, poate acei hoți sunt racolați, vopsiți în culorile noii puteri și trimiși să slujească în continuare? Poate talentul de a fura e prețuit de orice guvernare?

De ce se vorbește despre reforme în justiție, interne, educație, etc., iar în realitate fețele de acolo nu se schimbă? Stop, nu, ba se schimbă, se fac mai mari, nu mai încap pe ecranele televizoarelor de greu ce le este. Sărmanii, sunt nevoiți să îndure chinul de a fi mutați de pe un post pe altul, să se mute dintr-un cabinet în altul, să își găsească fotolii destul de mari pentru a băga anumite părți ale corpurilor lor în ele. Să fi fost oare așa criza de profesioniști în țară încât doar acești indivizi ne puteau/pot salva de la pierzanie? De ce nu vedem demisii ale celor ce sunt acuzați de guvernanți de hoție, de ce în poliție stau oameni care au tangențe comune cu profesionalismul ca Harvard și Școala profesională numărul 69? Cum, Doamne, ies acești oameni la TV și la întrebarea când vor fi prinși criminalii din Ialoveni sau când vor fi elucidate situațiile legate de alte crime răsunătoare, acești oficiali ne vorbesc că furturile de mașini au scăzut în perioada de referință, iar situația criminogenă e sub control? Ne mai vorbesc despre taina anchetei, vezi că poate fug criminalii... Haideți, oameni buni.... Ce fel de situație criminogenă când zi de zi lumea e înjunghiată, torturată, împușcată, trăim ca în vestul sălbatic, copii se bat pe sub gardurile școlii, iar alți colegi tâmpiți de clasă îi filmează? Despre ce top al instituțiilor corupte poate fi vorba? Dacă știți că e coruptă instituția luați măsuri. Despre ce linii fierbinți și reclame sociale poate fi vorba când calitatea studiilor din Moldova e cu mult sub nivelul celor din Bangladesh sau Burundi, iar diploma made in Moldova a devenit un material ideal pentru origami? Cum puteți să deschideți anchete ca peste câteva săptămâni cazurile să fie clasate? Cum puteți să vă vindeți așa și să acceptați în echipele voastre pe lângă mediocritățile deja devenite familiare tot felul de persoane dubioase? Cum puteți să acuzați de toate relele pe predecesori, iar singuri să lucrați cu ei, să îi racolați și să le mai dați și funcții?

Mi se crează o impresie bizară că în Țara Moldovei dacă ai făcut o pacoste și ești băiat șmecher nu te mai atinge nimeni, de parcă e o normă, ai reușit să te eschivezi un an, bravo, premiul tău e un trai liniștit, nu te mai atinge nimeni. Mi se crează impresia că pedeapsa în Moldova se dă doar dacă furi o cutie de biscuiți, iar dacă furi milioane e ok, meriți respect pentru faptul că ai îndrăznit să furi atât. Dacă te mai și împarți cu gogoașele astea cu cravate și costume scumpe, păi mai ai și facilități pe viitor. Iar dacă mai arunci și niște milioane șterpelite de undeva în fondul electoral, păi ai imunitate garantată. Și nu contează al cui e fondul sau dacă ești de partea guvernanților sau a opoziției, tot o familie sunt. Banca universală a nesimțirii. Iar poporul nostru mult-iubit, compătimit și ajutat de aristocrația politică va tace pentru că predecesorii sunt mai răi: ”e mai ghini așă, noi ni temem să nu revină așeia”. Noi înghițim și mai așteptăm câțiva ani ca să mai organizăm o revoluție când ne-a ajunge cuțitul la os ca mai apoi să ne retragem liniștiți pe la casele noastre cu simțul de satisfacție că am făcut ceva. Ne întoarcem pe la casele noastre ca să continuăm să ne plângem pe la bucătării că viața e nedreaptă și toți fură. Iar la ora fixă să luăm telecomanda, să mutăm pe postul preferat pentru a savura circul ăsta politic, debandada de declarații și promisiuni, să mai înghitem momeala cu vreun dosar extra mega important a fost demarat, dosar despre care mâine poimâine se uită oricum, iar acel ce stătea pe banca acuzaților va scăpa din nou.

Și acum principala întrebare: la ce bun să se mai întoarcă o bună parte a tinerilor plecați? Să se reîntoarcă pentru a lupta cu morile de vânt sau să își construiască un viitor undeva unde li se oferă o șansă? Eu, personal, nu am un răspuns, voi ce credeți?

Articol publicat pe:

http://vox.publika.md/politica/avem-baston-avem-valoare-schimbam-puterea-pe-onoare%e2%80%a6-31781.html

Generation Gap

2011-06-24T01:16:00.001+03:00

Doar câteva gânduri care mă frământă, dar în ultimul timp au devenit chiar stringente…. Deci, generation gap, îmi aduc aminte aceste cuvinte de orele de engleză la care tot scriam esee pe tema dată fară a înțelege până la sfârșit despre ce vorbim. Rog să fiu înțeles corect pentru că în articol se va observa o tendință de a compara situația din societatea moldovenească cu cea existentă in comunitatea în care mă aflu de curând.

Bătrânii, oamenii de vârsta a treia, oamenii în etate, spuneți-le cum doriți, dar despre ei va merge vorba. De ce s-a întîmplat ca societatea noastră să fie divizată atât de puternic, chiar și pe acest criteriu al vârstei. Ma întreb de ce îi acuzăm pe ei că sunt nostalgici în mare parte și duc dorul unei vieți în care au trăit și au fost educați. Oare avem noi dreptul, cei tineri, să îi condamnăm pentru faptul că ei au fost educați de un sistem rigid, diferit de cel al cărui fruct suntem noi? Cum putem să îi criticăm pentru faptul că sunt naivi și atât de receptivi la o pungă cu cadouri în plină campanie electorală, la o majorare infimă de salariu o dată pe an, la o micșorare de tarife?

Trăind într-o societate în care ei au muncit cu gândul că ”statul”, mașina aia care nu au încercat să înțeleagă cum funcționează și care, de altfel, nu trebuia fi înțeleasă atât timp cât aducea rezultate, le asigura totul, i-a făcut pe ei să fie cea mai naivă din păturile societății noastre. Ei au crezut că țara în care au trăit le va asigura totul, ei crezut că vor avea de toate în continuare, ei au crezut că nu vor mai fi nevoiți să muncească și după 60-70 de ani doar pentru a supraviețui. Dar iată-ne ajunși într-o situație dureroasă, tinerii le cer să uite de trecut și să îndure lipsurile pentru un viitor mai luminos, dar cum ramâne cu foamea, cum ramâne cu pensiile mizere și demnitatea călcată în picioare când oameni ce au petrecut zeci de ani muncind stau la coadă pentru un ajutor social derizoriu? Cum putem să ne batem joc în halul ăsta de ei, să le cerem ceva, să îi acuzăm fară să ne gândim că noi judecăm aiurea? Noi suntem tineri, noi avem aspirații și vise, noi suntem gata să îndurăm pentru că avem de unde, ne mai întrețin parinții, ne mai ajutăm și noi având la îndemână forțele proprii. Dar cum ramâne cu ei, pe ei cine îi va ajuta, să le cerem să îndure foamea și umilința sărăciei pentru noi? Să uite că au muncit cândva (un lucru pe care noi încă nu l-am făcut) cu gândul că în viitor vor avea o batrînețe asigurată? Ne plângem că îi întreținem și ne costă, ne plângem că ei trăiesc din trecut, ne plângem că ei se lasă manipulați, dar după mine ei sunt electoratul cel mai onest, ei votează și reacționează la cei ce le oferă ceva concret... Acel ceva ”concret” e probabil doar praf în ochi, dar ei îi aleg pe cei ce le dau măcar ceva. Iar noi trăim din vise și sperăm în continuare.

De ce aici unde locuiesc eu acum bătrânii nu sunt marginalizați, de ce ei se modernizează, de ce ei nu se lasă manipulați, de ce ei călătoresc ieșind la pensie și au de toate? Cu ce sunt ei mai buni ca ai noștri, au muncit oare mai mult, au sacrificat mai mult, au fost mai inteligenți? Nu, ei au avut norocul de a se naște într-un loc unde guvernează cei ce trebuie să guverneze, unde fiecare iși cunoaște drepturile și își merită locul, ei au avut norocul de a se fi născut într-un loc unde nu sunt folosiți o dată la 4 ani, ci unde sunt cinstiți si respectați, unde ei nu iși vopsesc părul cărunt pentru a păcăli timpul, unde a fi bătrân este un lucru onorabil și plăcut, unde acest statut nu e o povară și o sentință, ci o răsplată pentru drumul parcurs.

Prăpastia aceasta între generații la noi va exista mulți ani de acum în colo, pentru că noi nu construim poduri, politicienii nu le explică ce vremuri grele îi așteaptă, nu le spun adevărul purtând frica că vor pierde din ”electorat”, dar preferă să le dea o pungă cu cadouri și să le promită munți de aur, tinerii nu îi ajută și nu își dau interesul de a o face, ci îi condamnă pentru spiritul nostalgic, fară a vedea că de fapt acești bătrâni vor doar să trăiască mai bine acum, fară promisiuni deșarte care deja i-au lăsat mințiți în anii 90, care îi fac să cadă zi de zi sub povara greutăților cotidiene.

Oare noi, tinerii de acum, cum vom fi peste ani dacă ne trădeaza toți ”cei de sus” și uită de noi peste 20-30 de ani? Cum vom reacționa noi dacă vom munci o viață ca la sfârșit să numărăm bănuții? Cum vom vorbi atunci când nu vom fi ascultați, sau când vom fi ascultați doar o dată la 4 ani? Viitorul ni-l construim noi, viitorul îl construim învățând din greșelile trecutului, ascultând de sfaturile celor ce au trecut o dată pe acest drum... Viitorul nostru trebuie să fie mai bun, dar pentru aceasta trebuie să gândim, să ascultăm și să facem ceva, nu doar să vorbim, să speram și să trăim cu vise.

articol publicat pe: http://vox.publika.md/social/generation-gap-31641.html

Simțindu-mă o bucată de... electorat....

2011-06-13T20:05:00.000+03:00

Suntem în plină campanie electorală și mă tot vizitează un gând ce sună la fel de dureros:
Mă simt o bucată de ... electorat...(Чувствую себя куском ... электората...)

Deci, din ce parte nu ne-am uita, tot aiurea pare, dar ăsta e adevărul... Privesc zi de zi cum acei mult-stimați domni în costume scumpe se râd de noi, cum ne mint, iar noi îi credem... O voi lua de la capăt:

1. Cine sunt cei care ne guvernează? Sunt oare acești oameni elita țării, persoanele ce ar merita să fie numiți lideri și nu doar indivizi de conjunctură? O întrebare dificilă, fără un răspuns exact. Părerea mea este fermă, ei sunt liderii pe care îi merităm noi. Noi îi alegem, noi îi credem, noi ne decepționăm în ei și tot noi îi votăm. De ce? E simplu, pentru că de fiecare dată suntem slabi și orbi. Noi nu îi alegem pe cei mai buni cum ar fi de altfel normal, ci îi votăm pe cei ce sunt mai puțin răi din toți. Să fie oare aceasta mentalitate de perdant? Da, cum altfel ar putea fi explicată poziția noastră când nu îi criticăm pe X, pentru că dacă o facem, pot reveni Y? Cum se explică faptul că incompetența este iertată pentru că, uite, personajul are o culoare politică anumită. De ce nu îi criticăm pe guvernanți tot timpul, de ce nu îi taxăm pentru orice greșeală, de ce le iertăm greșelile pentru că ne vorbesc frumos despre integrare și chestii din astea? De ce la noi există atâția oameni ce votează în mod constant o forță doar pentru că, pe foaie, aceasta e adeptă a unei doctrine anumite? De ce avem așa puțini indeciși pentru care ar trebui să se lupte cu soluții și idei veridice, viabile și fiabile? Guvernanții noștri nu prea își fac griji pentru că oamenii, cât de prost nu ar trăi, cât de mult nu ar suferi, tot pe ei îi vor vota, pentru că așa e la noi tradiția de a îndura și tăcea pentru a nu supăra pe nimeni... Circul din legislativ și de pe arena politică e un fel de show băgat pe gât poporului pentru a-i satisface foamea de luptă aparentă pentru interesele sale, pentru a le mai arunca praf oamenilor în ochi. Opoziția e întotdeauna împotrivă pentru că e opoziție, guvernarea nu acceptă argumentele, cu toate că unele ar fi chiar foarte bune, pentru că e guvernare și ea le știe mai bine pe toate. Iar noi suntem fericiți să vedem cum parlamentarii boicotează, protestează, se trag de urechi, strigă, se insultă reciproc, e show, e frumos, are priză la public... Aduceți pop-corn-ul...

2. Cum de oare ne lăsăm manipulați atât de ușor? Cum putem crede unor aberații de genul salariilor mărite de 3-4 ori timp de 4 ani? Să fie vorba oare de un model de miracol economic moldovenesc inventat de guvernanți, dar care nu poate fi implementat din motivul extratereștrilor care sabotează planurile lor? Cum ne pot ei minți ei că vor deschide milioane de locuri de muncă? Simplu: suntem naivi, orbi, proști... Treziți-vă, oameni, nu credeți tot ce se zice la televizor(accentul pe ”i”), nu sperați să călătoriți fără vize în doi ani, nu visați să vedeți drumurile reparate imediat, locuri de muncă deschise pe loc gol, ajutoare sociale mărite și salarii ca ale lui Bill Gates. Să ne resuscităm creierul și să îl punem la muncă. Să nu mai fim o turmă, să nu ne lăsăm manipulați cu existența unor dușmani străini și să punem întrebări pentru a înțelege esența. Când văd ce tactici sunt folosite pentru a mobiliza electoratul (anume pe el, nu poporul), păi, simt o deznădejde pentru noi toți, simt cum suntem considerați o turmă fără personalitate și voință. Cum ni se vorbește despre dușmani din est și vest, cum suntem speriați, cum ni se promite că mâine, poimâine ne integrăm, cum se fac promisiuni deșarte pentru a nu rămâne în urma adversarilor politici... Cum se crează conflicte acolo unde ele ar trebui evitate, acolo unde ele sunt inutile... Noi ne certăm din cauza brazilor, concertelor, panourilor electorale, procedurilor de alegere, manichiurei, sloganelor pe când în țară oamenii mor de foame...Rușine...

3. Și ce e mă rog cu toate crizele astea de acutizare a spiritului de solidaritate față de populație în ajun de alegeri? PR, publicitate, campanii, activiști, programe, bla, bla, bla... Brusc, toți realizează că drumurile sunt distruse și spun că știu ce e de făcut. Ca prin magie răsar bravii salvatori. Cei de acum se laudă cu unele realizări dubioase, parcă uitând de marile promisiuni făcute anterior. Ce e aia valoarea cuvântului unui politician moldav? Nu există, ei nu poartă răspundere, nu are cine să îi taxeze, noi tolerăm și plecăm capul jos. Zi de zi, asist la spectacole de prost gust când au loc acțiuni de caritate, vizite de lucru și alte acțiuni ale exponenților politici care vin să ne demonstreze încă o dată cum ei, marii lideri, nu pot dormi nopțile de grija noastră, cum iau pâinea de la gura copiilor lor pentru a o împărți lumii, cum suferă și cum plâng ei... Mi-am dat seama că e o agravare de sezon, înainte avea periodicitatea de 4 ani, acum s-a acutizat și ies din birouri mai des... Le-o fi greu cu așa burți enorme, dar văd că trebuie. Cum s-a ajuns ca tinerii să se bage în politică, să vorbească politică, să răsufle politică, să gândească politică, toți sunt activiști ai organizațiilor de tineret, împart pliante și agită lumea. De ce? Unii sunt naivi să creadă că vor reusi să schimbe ceva ajungând sus, dar tot ei uită că pentru a ajunge sus, trebuie să îți vinzi sufletul, iar odată ajuns acolo, uiți uneori de visurile de la începutul drumului. Alții își dau bine seama că politica le poate oferi un trai decent, o șansa, vă dați și voi seama cum...

Aș dori să termin cu un gând de-al meu mai vechi: ”Politica e un lucru murdar, dar când vine vorba de politica moldavă, păi, e destul doar să te gândești la ea pentru a-ți dori să faci un duș”

Articol publicat pentru portalul http://www.allmoldova.com/

„Integrare europeană” sau „Sindromul moldoveanului disperat”...

2011-05-17T20:44:00.000+03:00

Suntem încă în căutarea pastilei ce ne-ar vindeca de insuficiența cronică de cultură...

Scrisesem mai demult despre faptul că cetățeanul nostru este unul niversal, gată să se integreze oriunde și să îmbrățișeze orice societate, tradiții, religie, doar pentru a avea șansa de trăi decent.... Îl poți condamna pentru aceasta? Nu prea cred, e greu să îl judeci pe cineva care muncește enorm, dar este nevoit să își petreacă viața în lipsuri... Vrem cu toții o șansă, o șansă de a munci, de a impresiona, de a deveni cineva...

Dar nu desprea aceasta voiam să vorbesc, ci despre sărbătoarea recent celebrată în Chișinău, Ziua Europei. Treceam din întîmplare prin PMAN și am decis să trec pe la standurile amplasate de către Ambasadele membrelor UE și alte organizații internaționale. Aparent, o sărbătoare condamnată la succes, DAR să nu uităm unde a avut loc celebrarea: Moldova... Primul lucru care m-a izbit, dar care, din păcate, deja de ani de zile nu mă miră: mizeria, una tipică, made in Moldova, cu pungi prin copaci, cu urne îngropate în gunoi, cu pliante și stegulețe aruncate pe jos... Se pare că nu în zădar se spune că omul nostru are în sînge arta de a construi, iată că și aici s-a pus lumea de a așterne pe jos un fel de linoleum de celuloză, un fel de know-how autohton, cu picături de stil rustic... Dar oare să fie mizeria ceva nou pentru noi? No way, deja de ani buni facem preselecții naționale (Ziua Vinului, Revelionul, Ziua orașului, etc.) pentru oliampiada de mizerie, suntem campioni.

Odată intrat în PMAN, am aruncat o privire generală asupra acesteia și mi-am dat seama că e un eveniment la care întradevăr participă concetățenii noștri, rînduri interminabile la standurile cu mîncare gratis, înghesuială și alergătură... Am încercat să mă apropii de căteva standuri și la cel al Consiliului Europei am asistat la o fază atît de caracteristic nouă... Voiam să iau un steguleț al UE pentru a-l pune acasă alături de cel al Germaniei pe care îl luasem cu puțin timp înainte și așteptam cumințel în rînd. În fața mea stătea o doamnă cu o pungă imensă cu tot felul de materiale cu informație extra-importantă pentru ea probabil... Această doamnă, foarte interesată de treburile europene, îi zice fetei de la stand să îi mai dea o hartă a UE, una o avea deja în desaga cu maculatură, la care domnișoara i-a răspuns amabil: „Păi, v-am dat deja una....” Răspunsul m-a făcut să rîd: „Așeia era pentru fata mea, dă-ni una pentru școală... Îi pintru școală, eu nu fac borș cu ele”. Am rîs, am privit-o pe domnișoara care încerca să-și păstreze calmul la auzul acestor vorbe, dar cînd l-am auzit pe un alt distins membru al societății noastre înalt-intelectuale care a strigat: „dă-ni, măi o hartă, și țî-i jăli?!” m-am întors și am plecat grăbit de la acel stand cuprins de o stare de rușine pentru compatrioții noștri care sunt paraleli în mare parte cu conceptul de amabilitate și respect... Oare astea sunt valori europene?

Pe drum din Piață, l-am zărit pe un baiat care încerca să vîndă cu 2 lei un pumn de pliante pe care le-a strîns cu atîta zel preț de vreo jumate de oră... Apoi am mai văzut cîțiva oameni cu pungi pline cu stegulețe și chestii din astea, probabil se grăbeau să propage mai departe în mase idealurile europene... Capac la toate a pus o fată care din răsputeri, cu mare greu, odihnindu-și mîinile la fiecare 10 metri, căra 2 pungi enorme cu cărți, pliante, stegulețe și alte chestii... Mă gîndeam cît de greu îi este să ducă pe spatele ei această misiune de a lumina mințile moldovenilor pe tema Europei, de a transmite mai departe aceste cunoștințe... Vai, atîtea sacrificii din partea acestei persoane, sărmana...

Lăsînd gluma la o parte, mă iau fiorii cînd mă gîndes că majoritatea moldovenilor asociază UE cu posibilitatea de a pleca de aici în căutarea unui loc mai bun... Cîți dintre noi știm ce reprezintă Constituția UE, cum a apărut această organizație, cine sunt membrii, ce e aia o directivă europeană și ce presupune statutul de membru al organizației...? Cîți dintre noi am putea să îmbrățișăm și să ne conformăm valorilor europene? Tot vorbim despre valori și principii, dar cîți dintre noi ar putea cu adevărat să fie mai toleranți față de aproapele nostru, să respecte mediul în care își duce existența? Nu vorbesc de criterii politice sau economice de integrare, pentru că nu are rost, aș fi vrut ca, pentru început, să ne respectăm reciproc și măcar pe plan cultural să devenim un pic mai buni...

Dar la moment între noi și o societate civilizată cum tot obișnuim să spunem (de parcă am trăi în copaci) sunt ani lumină. Păcat că nu există un ziar mondial în care eu aș publica următorul anunț:

Achtung! Achtung! Se caută chirurg profesionist pentru a petrece o operație extrem de dificilă pe cordul națiunii moldave, cu scopul extirpării tumorii ce atacă societatea și pentru a o salva de la agravarea stării generale de sănătate. La fel, se caută și pilula magică pentru a trata incultura din Republica Moldova. Remunerarea: multă recunoștință, vin și stegulețe ale statelor membre UE.

Articol preluat de pe http://allmoldova.com/ro/project/blog/all-in-moldova/2505.html

Dumitru Hioară – Greşesc, dar învăţ, nu mă bat cu capul de perete, îmi fac o uşă şi trec prin el

2011-05-15T23:36:00.001+03:00

După o scurtă pauză în “descoperirea” ideilor membrilor, iată că avem posibilitatea să-l cunoaştem mai bine pe Dumitru Hioară, membru activ al Academiei Ideilor. Este o persoană energică, optimistă şi care, după spusele lui, “trăieşte” şi nu doar răsuflă.

Încearcă să te caracterizezi prin 5 cuvinte.

Frumos, inteligent, modest Dar lăsînd gluma la o parte, îmi vine greu să mă pronunţ. Niciodată nu mi-a plăcut această întrebare, nici în discuţii personale, nici la tot felul de interviuri. Vă pot spune doar că sunt diferit, cel puţin depun toate eforturile pentru a fi astfel.

Vreau să mă deosebesc de ceilalţi, vreau să fiu original şi deosebit. Sunt ambiţios pentru că sunt ferm convins că Cel de Sus ne-a dat şansa, iar noi trebuie să muncim pentru a ne ridica la un nou nivel. Sunt realist, cîteodată excesiv de mult. Am încredere în propriile forţe şi sunt orientat spre ceea ce cred. Nu regret ceea ce fac, orice greşeală e şi ea o experienţă.

Cu ce te ocupi în afara proiectului?

Trăiesc Vreau să subliniez că trăiesc, nu doar răsuflu şi îmi deplasez corpul pe Pămînt. Activităţi sunt multe, job-ul, fotbalul, alte proiecte, etc.

Cum te vezi peste 15 ani?

Nu mă prea mă caut peste 15 ani. Trăiesc acum pentru a reuşi. Să viseze alţii, să planifice alţii, eu prefer să FAC ceva.

Care ar fi cea mai năstruşnică idee pe care ai dori să o implementezi?

Mi-aş dori să văd un test general de cunoştinţe printre politicienii şi aşa-zişii experţi de tot felul. Aş vrea să văd ce IQ are fiecare. Aş vrea ca oamenii care ne conduc să ne răspundă la întrebări, „netrucate”, care ar veni din parte celor cărora într-adevăr le pasă. Un fel de duel verbal, dar să nu fie unul între politicieni, ci între noi şi „ei”, să vedem cît de mult merită „ei” să intre în gaşca noastră.

Care consideri că este punctul tău forte?

Atitudinea. Sunt realist, dar optimist. Văd partea pozitivă a lucrurilor şi încerc să mă comport la fel, trec uşor peste insuccese pentru că nu plîng de pe urma lor, ci pentru că le iau ca o experienţă utilă. Greşesc, dar învăţ, nu mă bat cu capul de perete, îmi fac o uşă şi trec prin el.

Cum ar trebui să fie femeia cu care ai dori să-ţi petreci restul vieţii?

Să nu mă sperii de ea dimineaţa! Dar dacă e să fim serioşi, păi la nuntă vă fac o fotografie, ataşez CV-ul ei şi îl public

Cu ce erou te identificai când erai mic?

Dacă e să luăm conform principiul realismului, Batman era my choice. Nu mutase, nu a fost muşcat de nimeni şi nu era căzut de pe alte planete. Era un simplu om, dotat cu multe gadget-uri şi cu o viaţă dublă. Dar îmi plăceau mai mult eroii care erau aproape de oamenii simpli, care nu zburau şi săreau pe zgîrie-nori.

Povestește despre prima dragoste din copilărie.

A fost o dragoste care a trecut lin din prima dragoste de la grădiniţă în dragostea de la şcoală. A durat mult, se făceau multe glume pe seama mea atunci, dar acum îmi pare foarte funny. Apropo, cu această colegă mă văd destul de des, we keep in touch.

Dacă te-ar alinta o fată cu ceva bun, cu ce anume ai vrea să te alinte?

Cu ea

Care a fost cea mai ciudată întâlnire pe care ai avut-o?

M-am întîlnit cu conştiinţa mea recent, mi-a spus să mă fac băiat „de treabă”. Era ciudat, demult nu ne-am văzut.

Care e cel mai memorabil moment pentru tine de la Academia Ideilor?

Memorabilă a fost prima întîlnire cînd fiecare doream să ieşim în evidenţă. Dar dacă e să fim sincer, fiecare weekend e memorabil, datorită ideilor, datorită glumelor pe care le facem, e memorabil datorită cofee-break-urilor şi off-line-urilor. It feels great to be a member of AI! It’s memorable!

Articol preluat de pe http://academia-ideilor.org/

Veteranilor...

2011-05-09T12:01:00.001+03:00

Un mare respect veteranilor celui de-al II-lea RM... Celor ce au luptat de ambele părți, vă respect pentru curaj, pentru faptul că v-ați aruncat în luptă fără a sta pe gînduri atunci cînd Patria v-a cerut-o... Am mari dubii că tinerii de azi ar fi putut da dovadă de așa un curaj, să își vadă prietenii omorîți, nu știu cîți tineri ar putea să se arunce în luptă avînd în mîini doar o armă... Aveți dreptul la această zi în care să sărbătoriți Victoria și să-i pomeniți pe prietenii căzuți în luptă. Halal de politicienii care folosesc această zi pentru polemici și tot felul de discuții, halal de politicienii care își aduc aminte de veterani doar în ajunul alegerilor, halal de voi, fricoșilor, pe cîmpul de luptă v-ați fi ascuns toți prin arbuști... Și halal de persoanele care nu demonstrează un pic de respect față de veterani și curajul lor...

P.S. Felicitări omenirii pentru că 66 de ani în urmă a scăpat de o teroare ca fascismul... Nu îmi pot închipui cum aș fi trăit într-o lume în care oamenii sunt condamnați la moarte de la naștere doar pentru faptul că sunt de o naționalitate anumită sau doar pentru culoarea pielii diferită de cea care e supremă... Felicitări Germaniei pentru că a fost salvată de dezastrul unor fanatici care erau gata să ducă țara spre pierzaniei. Respect această țară pentru că și astăzi ea poartă răspundere pentru acele orori pe care le-au comis acei monștri. Un exemplu demn de apreciere de conștință națională, bravo.

EU SĂRBĂTORESC VICTORIA ASUPRA FASCISMULUI, NU VICTORIA VREUNUI REGIM.

Un Paşte fericit, domnilor...

2011-04-25T02:22:00.002+03:00

Ieri am sărbătorit o zi foarte frumoasă, cu o semnificaţie aparte, Paştele... Pe lîngă tradiţiile frumoase şi momentele plăcute, am rămas stupefiat de anumite lucruri... Mi-am pus anumite întrebări, răspunsuri nu pot găsi....

1. M-a izbit exact în moalele capului ştirea cu aducerea focului sfînt... Cică, capul bisericii a fost însoţit de un personaj politic... Haide, dacă a ajuns acest eveniment o monedă de schimb în campanii electorale, păi e vai de capul nostru... La ce bun este prezentată această ştire cu accentuarea participării acestuia? La ce bun aceeaşi persoană se laudă că deja de doi ani pleacă după focul haric? Mai există oare termenul de smerenie sau deja a uitat lumea de el...?

2. O altă lovitură au fost imaginile politicienilor care se îmbulzeau la primit focul haric pentru a-l răspîndi oamenilor "de rînd"... Cum s-a ajuns ca mai întîi să fie împărţit lor, ca mai apoi aceşti oameni să ne "lumineze" pe noi... Oare e o tradiţie să împarţi focul haric mai întîi conducătorilor, iar doar apoi celorlalţi? Sunt ei mai curaţi în faţa Domnului? Sunt oare mai credincioşi? Credinţa lor e mai credinţă ca a noastră?

3. Imaginile primarului care ieşise în faţa avionului să îi întimpine pe cei plecaţi după focul haric mie personal mi s-a părut extrem de caraghioasă... PENTRU CE? Pentru a nu rămîne în urma altui candidat? Pentru a mai apărea în faţa camerelor de luat vederi? Pentru a rezolva problemele capitalei? Sau pentru a proteja focul haric de vîntul din capitală?

4. Privisem ieri o emisiunea a unui post TV care m-a lăsat mască... Un "expert"(probabil şi el cu vreun titlu ştiinţific deosebit) a declarat ceva cu totul revoltator referitor la această situaţie cu împărţirea focului haric, spusese că "e ceva normal", e normal ca "aristocraţia" să fie în faţă... Vai, acum am înţeles, dom'le expert, uitasem că nu sunt membru al nobilimii şi nu merit să fiu luminat odată cu marii noştri aristocraţi....

5. Politicul să înţeleg că are rezervat un loc în biserică apriori?

P.S. Asistînd la slujba de Paşti am avut parte de unele momente dezgustătoare... Să îmi explice cineva cum poţi veni la slujbă în fustă mini, cum te poţi prezenta beat criţă, cum poţi înjura pe teritoriul bisericii?

Iarăşi mă conving că ne lăsăm manipulaţi în cel mai revoltător hal cu putinţă, poate ar fi timpul să ne trezim?

Trash virtual sau cum să devii ridicol în dorinţa de a părea informat...

2011-04-11T00:09:00.001+03:00

Demult vroiam să scriu la această temă, dar din criză de timp nu reuşeam să o fac... Dar nu mai pot.... Zi de zi, sistematic, sunt atacat, bombardat chiar, cu o tonă de trash virtual... Sunt un utilizator fidel al reţelelor virtuale, le consider utile şi inovative, nişte platforme pentru promovarea gîndurilor proprii şi a răspîndirea ideilor... Dar nu mai rezist să citesc zi de zi aiureli gogonate de pe net... Explicaţi-mi cum oare poate un om să îşi expună toată viaţa în statuturi pe facebook sau twiter, etc...? "M-am sculat de dimineaţa în pijama roz cu dinozauri", "merg prin casă", "vorbesc cu Eufrosinia la telefon", "mi-am cumpărat o pereche de pantaloni", "am pus degetul în nas", etc... Cum poate lumea posta cîte o sută de linkuri pe zi de pe toate site-urile de doi bani din spaţiul virtual? Cum pot internauţii fi atît de naivi, dacă nu chiar limitaţi ca să asculte de nişte site-uri mediocre şi nişte pseudo-jurnalişti care postează toate aberaţiile neverificate? Ştiri despre 2012, despre Fukushima, despre accidente şi omoruri, despre violuri şi incultură, despre pornografie şi alte prostii... Pe mine nu mă interesează ce a prezis populaţia maya, nu vreau să aud de Nebiru sau despre extratereştri... Nu vreau să aud ce perversiuni a mai făcut o oarecare profesoare americană X, nu vreau să îmi intoxichez creierul cu informaţie despre ce a făcut Becali... Sunt indiferent faţă de perlele pe care le naşte Jirinovski... Nu vreau să aud de ce beau moldovenii(celebrul interviu cu "raslagheala"), NU VREAU să văd reportaje cum se îmbată lumea în PMAN de ziua oraşului sau Ziua vinului... Nu vreau să tirajez prostia.... Nu mă mai atacaţi cu invitaţii la eventuri inutile, nu îmi trimiteţi invitaţii să ader la Causes pe care le susţineţi doar cu like... Aşa un nonsens: "salvează melcii din Zimbabwe printr-un like pe facebook"... sau o aberaţie şi mai mare: "Susţine Japonia şi pune-ţi o poză de profil cu steagul lor"... Daaaa, îmi imaginez cum cei din centrele pentru refugiaţi de acolo sar în sus de fericire dacă află că un oarecare Inochentie de la noi şi-a pus pe FB o poză cu steagul japonez... sau a mîncat un sushi.... Donaţi un ban dacă doriţi să ajutaţi...Nu transmiteţi aceste invitaţii mai departe doar pentru a vă linişti conştiinţa...

Nu ascultaţi tot ce se spune la televizor (accentul pe vocala "i")... Treziţi-vă creierul pentru a face deosebiri între ştiri populiste, stiri superficiale, ştiri de stradă... Documentaţi-vă... Nu puneţi like, doar pentru că aşa a spus un site sau un post... Nu vă fie lene să citiţi despre unele probleme sociale, politice sau economice... Nu fiţi parte a turmei, nu vă daţi cu părerea dacă nu ştiţi despre ce merge vorba... Eu dacă sunt economist, nu comentez despre o ştire despre o intervenţie pe cord... Nu afirmaţi dacă nu sunteţi siguri, uitaţi despre practica de a vedea tot în alb-negru... Fiţi obiectivi... Nu vă atacaţi şi nu înjuraţi atît...

Eu înţeleg că fiecare are părerea sa, dar una e să discuţi şi alta e să publici toată ziua tot felul de aiureli... Nu vă mai puneţi singuri like-uri la propriile commenturi că arată prost de tot...

NU TIRAJAŢI ABERAŢIILE ŞI NU PROMOVAŢI PROSTIA... Citiţi mai bine o carte....

"Coffee breaks" generation...

2011-02-06T22:39:00.002+02:00

Revenit-am... Revin cu un articol pe care doream să îl scriu deja demult... Dacă doriţi, o critică a tineretului...

E bine că avem un tineret hiperactiv, se tot implică, caută proiecte, scrie blog-uri, le ştie pe toate şi merită ce e mai bun, DAR... Mi-am pus întrebarea: ce mă rog fac tinerii noştri? Oare sunt atît de nedreptăţiţi, oare nu le se oferă şanse, sau poate problema stă în ei, nu stă ascunsă, e chiar superficială, dar o tot ignoră toţi... Îmi place să numesc generaţia noastră, generaţia cofee break-urilor... Vă explic şi de ce... Ne implicăm, nu putem nega aceasta, umblăm pe la traininguri, ne întîlnim şi dezbatem, dar pentru o bună parte din noi e doar o metodă de a ne simţi împliniţi că uite suntem importanţi şi noi....Adevărul e că suntem aici pentru coffee break, pentru acele dulciuri, pentru acea cafea, pentru o porţie de comunicare, pentru nişte glume, pentru a discuta şi noi ce mai fac prietenii... Trainingul, activitatea, adunarea, tema de discuţii nu prea are importanţă, e doar o ocazie de a ajunge la coffee break... Ne place să credem că suntem implicaţi şi contăm, putem schimba ceva aşa... Ne bucurăm că facem studii, licenţe, masterat, dar după absolvire ne plîngem că nu avem ce face... Visăm cum să plecăm de aici, pentru că e mai uşor să fugi decît să lupţi împotriva tuturor alegînd calea cea grea... Suntem voluntari, suntem membri ai organizaţiilor non-guvernamentale, dar pentru ce? Cîţi din cei implicaţi pe hîrtie fac ceva, cîţi îşi doresc cu adevărat să facă ceva, să schimbe şi să ajute... Acum luaţi o pauză şi uitaţi de cum e să vă plîngeţi şi puneţi-vă întrebarea: ce-am făcut eu ca să fac lucrurile să meargă mai bine? Am studiat mai mult decît mi s-a cerut de acest program mult prea simplu, mi-am ajutat aproapele, am cedat, am căutat compromis, am ascultat, am muncit destul, am luptat? Sunt siguri că puţini vor avea obiectivitatea să realizeze şi să admită că la moment sunt la început de drum şi nu au realizat nimc pentru a cere ceva.... Cunosc destui pe de altă parte care au muncit, care au crezut şi au pus osul, iar acum se bucură de succes... Ei merită respectul şi aprecierea celor din jur, ei nu au căutat coffee break... Ei nu s-au mulţumit să creeze aparenţe şi să mărească doar densitatea în auditorii... Ei nu au fost umbre cu feţe serioase.... Ei cred şi lor le aparţine viitorul... Sper mesajul să fie înţeles şi să ne alăturăm lor ca, împreună, să reuşim...

Să lăsăm coffee breakurile pentru mai tîrziu, să le lăsăm pentru vremurile cînd le vom merita... Să ascultăm pentru a înţelege şi nu pentru a mai bifa la capitolul activităţi în CV... Apropo, revizuiţi-vă CV-urile, lăsaţi doar punctele care vă aparţin, doar relizările şi veţi vedea de cîtă muncă mai aveţi nevoie şi cît de fragile vă sunt bagajele de pînă acum... Haideţi să nu ne mai plîngem, haideţi să facem ceva, haideţi să ne ascultăm...

Thank God for music...

2010-11-20T22:54:00.000+02:00

Am realizat că mai există încă o minune a Domnului, şi anume, CĂŞTILE... Eu, personal, sunt dependent de aceste capodopere ale progresuli uman... Nu îmi mai închipui cum ar fi să nu pot să mă distanţez de tot zgomotul din microbuse, de pe stradă sau de cel de zi cu zi.... Căştile mă salvează dimineaţa de înjurăturile şi certurile oamenilor morăcănoşi că iar sunt nevoiţi să plece la serviciu, ele mă salvează de manele, chanson şi alte radio-tîmpenii...

Haideţi oameni buni că e deja aberant ce se întîmplă în microbusele astea.... Simt cum degradez intelectual cînd aud toate tîmpeniile de la anumite posturi radio... Simt cum înnebunesc cînd aud manele, chason şi dirlidinga-dirlidinga... Şi încă ceva, haideţi să ne respectăm limba.... Indiferent de faptul cum o numim, e limba noastră, de ce o schimonosim în halul ăsta... Se crează impresia că o violăm... Ce ar însemna: "Uăi, şiupearcî...", "Auz, fa, şi glumşiţî eşti..." sau "Am stroicî acasî, am cumparat şibioncî"? Sunt perle pe care le-am auzit recent, dar nu sunt unicele... Asta nu e treabă, e o bătaie de joc... Cînd îi vezi pe tineri vorbind aşa şi adunîndu-se la toate concertele posibile organizate în PMAN pentru a mai organiza o lovitură grea în nivelul intelectual general al naţiunii... Cînd îi vezi exaltînd de bucurie la auzul unui "performance" fals şi dezgustător al unui artist beat criţă... Asta e ceea ce ne dorim? Trezeşte-te, lume!!! Tinere, nu încerca să ieşi în evidenţă printr-un accesoriu în vogă, printr-o vestimentaţie exotică, printr-un profile mai popular pe reţelele de socializare... Încearcă să ieşi în evidenţă prin inteligenţă şi gîndire originală... Foloseşte-ţi capul, e un instrument letal dacă nu îl foloseşti doar la spart nuci...

Iar pentru moment, eu voi continua să preţuiesc căştile audio şi muzica bună!!!

Olimpiadă în stil moldovenesc...

2010-11-01T22:08:00.000+02:00

M-am gîndit că dacă tot nu strălucim la probele olimpice autentice să recurgem la o soluţie inedită, să ne creăm una proprie, unde suntem campioni deja, unde avem mulţi sportivi şi nu avem concurenţi... Şi iată că vă prezint cea de-a I-a ediţie a Olimpiadei în stil moldovenesc....

Prima probă: Scuipatul în public...Aici avem un şir de "sportivi" consacraţi.. Aceste persoane pot participa cu uşurinţă la mai multe categorii a acestei probe: distanţa, calitatea cea mai înaltă, artistism... Aici cred că vom stabili şi recorduri mondiale...

Cea de-a doua probă: Înjuratul... Fără comentarii, urcaţi-vă în microbusele din Chişinău sau faceţi o tură prin pieţele din oraş şi convingeţi-vă singuri....Acolo găsiţi viitori campioni la acestă probă la fiecare pas...Poate ne va fi un pic mai greu să luăm medaliile de aur, dar îi putem bate pe ceilalţi la capitolul creativitate şi adaptare limbilor...

A treia probă: Produs mizerie... Hai Moldova! La proba în cauză avem şi preselecţii naţionale: Hramul capitalei, Revelion, Ziua Independenţei şi alte de acest gen...Acolo stabilim cei mai buni şi îi trimitem la Olimpiadă...
A patra probă: Probabil cea mai reuşita, una în care batem fără probleme, una în care vom stabili recorduri mondiale şi vom face furori este competiţia de ronţăit seminţe de floarea soarelui... Vedem sute şi mii de oameni practicînd acest "sport"... Pe stradă, acasă, la serviciu, la un meci de fotbal, ronţ-ronţ cîte una, cîte două.... Bine că inventarul e ieftin, e nevoie de doar cîţiva lei de a cumpăra o pungă de aceste magice seminţe, astfel, fiecare poate să participe... Sunt tehnici diferite, s-au inventat chiar şi seminţe curăţate, dar pe noi nu rezultatul ne atrage, ci însuşi procesul, e foarte captivant şi are o valoare estetică deosebită, nu-i aşa?
Şi ca la final, cum e hocheiul în cazul Olimpiadei de iarnă, cum e cursa de 100 m în cazul Olimpiadei de vară, noi vom sfîrşi competiţia printr-un concurs de "devorat" vin(după caz şi alte lichide specifice)... Vom împărţi acest concurs în nişte categorii ca: viteză, cantitate, dedicaţii după cel de-al 10-lea pahar, înfrumuseţat beciuri, etc...
Şi să mai încerce atunci cineva să ne ia locul unu în clasamentul pe naţiuni... Batem pe toţi şi îi lăsăm cu ochii în soare pe toţi ceilalţi... Suntem cei mai buni, cui îi mai trebuie fotbal, atletism sau gimnastică artistică?

Deja vu....

2010-10-22T22:08:00.001+03:00

Dennis Law, un mare erou, o legendă United, un om care a început şi a terminat la Manchester City, dar a rămas în sufletele fanilor Manchester United. A fost un jucător care a obţinut titlul de cel mai bun jucător din Europa şi marcat un car de goluri. De ce vă amintesc de el? E simplu, merge vorba despre un om ce a trecut printr-o perioadă care vă va părea foarte cunoscută... Mai e nevoie de a menţiona un aspect: "no one is bigger than the club" e o frază devenită celebră prin rîndurile fanilor anume datorită unui geniu, Sir Matt Busby, omul care a creat Manchester United şi a fost la conducere pe timpul lui Law. Iată şi istoria pe scurt:

In 1966, Law asked United's manager Matt Busby to give him a pay rise at his next contract renewal, and threatened to leave the club if he did not get one. Busby immediately placed Law on the transfer list, announcing that "no player will hold this club to ransom, no player". When Law went to see him, Busby pulled out a written apology for him to sign, showing it to the press once he had done so. Law later claimed that Busby had used the incident to warn other players not to do the same thing, but had secretly given him the pay rise.

Iată anume atunci Sir Matt Busby a creat adevăratul spirit United şi a pus bazele principiilor conform cărora pregăteşte echipa un alt Sir, Alex Ferguson....

Toată situaţia cu Rooney seamănă ca două picături de apă cu acea din 1966...Acelaşi mare jucător, acelaşi antrenor genial care lucrează decenii la rînd la United, aceaşi prostie omenească, acelaşi sentiment înşelător al jucătorului că este mai presus ca orice, acelaşi rezultat: contract semnat, scuze aduse fanilor şi o relaţie stricată... Mai am o singură întrebare: Rooney, vei mai deveni o legendă United după aşa ceva? Ai stofă de Dennis Law? Ai căzut la zero în ochii noştri, mai ai puterea de a te ridica?

Failure or success?

2010-10-16T21:42:00.001+03:00

Zilele astea m-a vizitat un gînd interesant: ce e succesul? Care e criteriul de calificare? Şi ce e eşecul?
Să nu mă credeţi mare filosof, dar am şi eu nişte viziuni care îmi permit să merg înainte şi să nu fac pasul înapoi... Eu văd lucrurile mai complex sau cel puţin fac tot posibilul... Spre exemplu, cînd încep o actvitate, încerc să o apreciez din punct de vedere al beneficiilor pe care mi le oferă: dacă e training, ce îmi oferă; dacă e un concurs, ce pot cîştiga, ce tematică are, e obiectivă departajarea sau nu? Deci, ce e succesul: bani, job bun, maşină, putere? Pentru mine răspunsul e un pic altfel, pentru mine succesul e obiectivitatea şi împlinirea... Uitaţi cum vine asta, vreau obiectivitate în tot ce fac, dacă sunt bun, să fiu recompensat, dacă am potenţial, să fiu susţinut, dacă accelerez, să prind viteză... Succesul nu e atunci cînd ai bani, ci cînd ştii că dacă munceşti, îi vei avea... Succesul nu e atunci că ai totul pe tavă, ci atunci cînd este obiectivitate în ceea ce faci, ştii unde îţi e locul şi ştii că acest loc ţi-a fost oferit pentru ce ai făcut... E un succes cînd nu mai eşti nevoit să te plîngi, să te dezamăgeşti şi să priveşti în grădina vecinului pentru că acolo iarba e mai verde...E frumos, nu? Vii la locul de muncă cu gîndul să progresezi, pleci acasă cu gînduri frumoase, te odihneşti cu folos...
O a doua parte: împlinirea.... Cînd simţim că am avut succes? Corect, atunci cînd ne simţim împliniţi... Eu, personal, aşa văd lucrurile, mă voi simţi cu adevărat plin de succes doar atunci cînd voi vedea cum cei apropiaţi sunt mîndri de mine, doar atunci cînd cei ce nu mă cunosc vor accepta şi respecta valorile promovate de mine, atunci cînd voi avea puterea să influenţez părerile altora, să îi fac să se schimbe spre bine şi să mă respecte... Împlinirea îmi va da forţă, iar sentimentul de importanţă mă va ambiţiona... Vreau să impresionez prin inteligenţă şi nu prin vorbe(avem destui din ăia care vorbesc frumos)...
Prin urmare, atunci cînd sunt lovit de eşecuri minore, eu trec peste ele pentru că destinul e o chestie foarte interesantă, azi îţi pune piedică, iar mîine te împinge din urmă.... Motto-ul meu de pe prima pagină a blogului mi-a fost ilustrată săptămîinile acestea şi am rămas şocat ce simplu şi frumos e destinul nostru... Să nu vă dezamagiţi şi să nu aveţi regrete, pentru că orice cădere e o şansă te a te înălţa mai sus, să te ridici la un nou nivel... Eu aşa voi face...

SUCCES, oameni buni!!!!

Ziua Chişinăului....

2010-10-14T23:12:00.000+03:00

azi am avut nefericirea să fiu nevoit să traversez strada centrală... preţ de cîteva minute am avut ocazia să mă cufund în "cultura" noastră... pivă, un limbaj de doi bani, comportament vulgar... din fericire am avut noroc să nu fiu seara în centru,dar iarăşi nu am scăpat: la o staţie de la botanica am observat doi urangutani în pantofi şi costum sportiv sărind pe scaune, strigînd şi agăţîndu-se de acoperişul staţiei.... dezgustător...în microbus şi mai bine: un grup de brute urlînd, înjurînd şi hlizindu-se neîntrerupt... însoţitoarele lor păreau profund frapate de aşa un comportament nobil al cavalerilor... păreau chiar fericite şi impresionate de mireasma de alcool ce adia dinspre ei... chiar îi invidiez, se potrivesc de minune....am reuşit să aud multe, dar unele perle merită menţionate: "uăi şafior, ai un garşok pe aici?" sau "haide, fa, la hată să prodoljim banketul"... ce să mai vorbim... unde să plec să nu văd şi să nu aud aşa ceva? cum să scăpăm de beţiile astea generale? cum să facem să vedem politeţe şi nu urlete?
azi am avut impresia că trăiesc pe o insulă, într-o junglă populată în mare parte de maimuţe... mai lipsesc doar palmierii în Piaţă pentru a le vedea urcate acolo sus cu o banană în mîină... e trist...
dar trebuie să admit că am văzut şi mulţi din cei ce au petrecut frumos, într-o manieră civilizată... sper să văd mai mulţi din ăştia...

Anunţ: cetăţean universal...

2010-09-14T09:32:00.000+03:00

Cosmopolitismul e o caracteristică firească nouă. Demult mă gîndeam să scriu ceva la tema aceasta şi iată că am prins ispiraţia de coadă... Probabil, este imposibil să nu observăm că marea majoritate din concetăţenii noştri nu doar doresc să emigreze, ci şi o fac demonstrînd tempouri extraordinare în acest sens... Dar ne punem oare întrebarea: oare de ce? Voi publica în continuare un anunţ virtual, iar mai apoi nişte gînduri referitor la această tragedie de-a noastră...

ANUNŢ! Se oferă servicii ale cetăţeanului universal... Născut în Republica Moldova, pe unde s-o fi alfînd nu contează... Vîrsta nu contează, sexul nu contează, apartenenţa etnică la fel... Poate de toate, stie cum e organizată această lume, se poate adapta la orice condiţii, poate lucra încontinuu, nu se plînge, adoră munca şi e harnic foc...Vrea doar un trai decent, o casă, un loc de muncă, o şansă, apreciere şi respect... Vrea doar să poate munci şi să fie răsplătit... Viciile se negociază, de fapt se negociază cam tot... Voi oferiţi, el se conformează, nu contează ţara ofertantului, nu contează condiţiile, contează şansa...
Iată cam aşa ar arăta gîndurile a sute şi sute de moldoveni dornici de a pleca din ţară pentru un loc mai bun, pentru o şansă... Să nu credeţi că promovez o atare idee, dar e evident cum tot mai mulţi pleacă şi tot mai mulţi nu se mai întorc.... Aceste punţi care îi leagă de Patria-mamă, le îngreunează noua viaţă, nu le permit să ia un nou avînt acolo şi ei, de cele mai dese ori, le distrug... Trist... Oamenii noştri se pot adapta oriunde, sunt peste tot în lume şi peste tot se încadrează, de ce? Pentru că ei vor să o facă, pentru că primesc o recompensă la care aici, nu ar fi visat... Pentru ei nu mai conteză că nu sunt acasă, pentru ei contează că noua casă are de toate... Şi ce dacă nu sunt la nivelul celorlalţi, şi ce dacă sunt nevoiţi să muncească din greu, şi ce dacă? Ei ştiu că le va fi greu, dar ei nu se tem de greutăţi, ei se tem de lipsa ocupaţiei, de lipsa unui scop... Nu mai cred că e nevoie de cifre care să confirme că am ajuns ţara cu cele mai mari remitenţe raportate la PIB, cu una dintre cele mai înalte rate de emigrare, e clar şi aşa că mulţi pleacă.. Dar la ce să ne aşteptăm în viitorul nu atît de îndepărtat? Oare credem că se vor întoarce toţi? Oare credem că vor trimite bani la nesfîrşit? Ce le vom oferi noi ca răspuns la cest ANUNŢ? Căldura Patriei? Ce mai contează ea atunci cînd copiii vorbesc o altă limbă(portugheză, italiană, spaniolă, germană etc.), atunci cînd aici rămîn doar părinţii, iar toţi ceilalţi sunt plecaţi?! Oare credem că bătrînii lor părinţi la văzul bunăstării relative ale copiilor lor, îi vor chema înapoi? Poate le vom oferi condiţii mai bune? Să fim serioşi, cînd se va putea întîmpla una ca asta, va mai fi cineva cui să îi mai pese atunci? Atunci ce să facem, să mizăm pe conştiinţa patriotică? E, probabil, singura cale, dar mă tem că nu va mai exista curînd atîta timp cît cei mici deja cresc fără vreo legătură cu MDA...Să începem să oferim studii la nivelul cel mai înalt, şi nu la toţi şi fără conţinut, să punem în sfîrşit accent pe calitate, nu pe cantitate... Să creăm centre naţionale măcar în ţările cele mai populare ca destinaţie pentru emigranţi, să menţinem diasporele, să nu îi lăsăm pe ei singuri să se organizeze, nu va dura, să o facem noi şi să le menţinem aprinsă dorinţa de a reveni cindva...Să nu îi mulgem de banii trimişi acasă şi apoi să uităm de ei, să nu mîncăm aceşti bani, să nu lăsăm doar pe umerii organizaţiilor internaţionale misiunea de a-i educa şi ademeni să investească, să exploatăm şansa de a beneficia noi de banii ăştia...
Şi în sfîrşit, să fim şi noi un pic mai toleranţi unii faţă de ceilalţi, să nu ne dezbinăm, să nu facem unii din ceilalţi duşmani! Să ne EDUCĂM... Să nu ne simţim împliniţi doar la urna de vot că uite, "gata, am pus pe umerii lor problemele mele, să îşi bată ei capul, eu datoria mi-am făcut-o"... Să ne comportăm ca oamenii din ţările "civilizate" în transport şi în parcuri, să fim amabili, să respectăm pe cei din jur, să ne susţinem, să nu marginalizăm şi să nu ajungem ca cei ce se întorc pe la sărbători pe acasă să ne compare cu străinii şi să rămînă dezgustaţi de ceea ce văd aici...

just thoughts v 1.0.3

2010-09-08T02:24:00.000+03:00

Azi şi ieri am avut ocazia(nu prea rară în ultimul timp) să aud nişte discuţii ale unor domnişoare... Dacă e să fiu sincer, am rămas cu gura căscată la auzul ploiii de "cuvinte" ca: "şpatliuiască", "ţîment", "sotkă", "camunalinîe"... E doar o mică parte din cuvintele utilizate, mai erau presurate şi o mulţime de "şi, FA?"... O discuţie care a culminat cu ideea că după studii trebu de "snimit" undeva dupa graniţă, pentru că doar acolo se poate de trăit "nivciom sebe ne otkazyvaia"...Nu ştiam ce să gîndesc... M-a cuprins aşa un sentiment de îngrijorare pentru noi toţi, pentru viitor... M-am prins că în zilele de astăzi e greu să găseşti o fată la văzul căreea să îţi vină în gînd cuvîntul "feminitate" şi e mult mai uşor să găseşti una ce să-ţi aducă în prim-plan cuîntul "vulgar"... La fel şi în cazul tinerilor, o bună parte din ei în loc să îţi aducă aminte de "bărbăţie", îţi amintesc de cuvintele "jale", "slăbiciune"...

Calitatea nu contează, bărbăţia e demodată, inteligenţa nu e actuală, contează doar imaginea, exteriorul şi aparenţele...păcat...

O imagine...

2010-09-03T02:48:00.001+03:00

Acum, că toţi stau şi se tot preocupă de situaţia politică din ţară, îmi pun întrebarea logică: "Cum trebuie să arate un preşedinte demn de admiraţie şi respect?". Nu o formulez ca: "Ce preşedinte merităm?", pentru că răspunsul la această întrebare ar fi: "Un patetic". Să ne abstractizăm de modalitatea de alegere, de apartenţă etnică, de culoare politică, să vedem ce am vrea şi ce ar fi real să vedem întruchipat într-un lider adevărat.

Eu văd un şir de caracteristici pe care le voi expune şi pe care le voi motiva:

Carisma... Pare banal sau neevident, dar tind să cred că anume în Moldova şi anume la etapa actuală e nevoie de cineva cu carismă. Vedem un lucru evident în jurul nostru, puţini încearcă să pătrundă în esenţa doctrinelor şi platformelor electorale, puţini ascultă ce vorbesc politicienii. În schimb oamenii sunt atenţi la modul în care vorbesc guvernanţii. De cîte ori aţi auzit oameni vorbind cît de mincinoşi sunt politicienii că le promit ba una, ba alta, dar exact aceiaşi oameni peste patru ani se lasă păcăliţi de promisiuni de genul salariilor medii pe economie de 600 E... De ce? Simplu, pentru că nu le pasă, ei nu pătrund în esenţă pentru a înţelege şi atît timp cît va avea loc acest fenomen, nici politicienii nu se vor obosi să construiască platforme electorale reale şi realizabile, ei vor continua să mizeze doar pe carismă stropită cu poveşti...
Voinţă şi tărie de caracter... E clar că ne dorim o persoană ce ar fi capabilă în situaţii de criză să rezolve totul cu un gest sau cuvînt... Avem nevoie de o persoană ce ar putea ţine lovitura...Ne dorim un timonier pe care să nu îl bată vîntul, ci unul care să urmăeze calea sa, pe unde mai corectă, pe unde mai puţin...
Flexibilitate... Deşi mulţi în societatea noastră consideră această CALITATE o slabiciune, eu o consider a fi una indispensabilă pentru un lider de ţară, un lider care trebuie să-i reprezinte pe toţi, şi pe cei de dreapta, şi pe cei de stînga, şi pe cei ce îl urăsc, şi pe cei ce îl iubesc... Trăim într-o lume ce continuă să fie cuprinsă de procesul globalizării şi, cît nu ne-am dori de mult, vom fi atraşi şi respinşi de multe forţe externe pe care vom fi nevoiţi să le respectăm şi cu care vom fi nevoiţi să negociem indiferent de faptul dacă ne plac sau nu... Un lider e obligat să lase deoparte simpatiile şi antipatiile sale, trebuie să fie capabil să îi împace pe toţi...Rigiditatea nu mai este o cale în zilele noastre cînd formele de integrare sunt diverse, iar aptitudinele de negociere au un rol imens...
Înţelepciune... Oricare ar fi decizia, oricare ar fi calea, ea trebuie studiată, analizată, apreciată din toate punctele de vedere... Uneori va fi nevoie de a lua decizii controversate, dificile şi chiar nedorite, dar dacă ele vor aduce beneficii poporului, ele trebuiesc luate... E o arta de ai semăna Împăratului Solomon...
Onestitate... E greu să îi ceri unui politician să fie onest, dar ne dorim cu toţii să nu ne mintă de parcă ar avea în faţă nişte oameni lipsiţi de logică, ne dorim un lider ce ar putea să-şi construiască o platformă electorală clară, REALĂ, fără promisiunile de doi bani de a construi palate pentru toţi, de a ne oferi salarii de 1000 Euro timp de 4 ani, de a întoarce toţi concetăţenii de după hotare... Pe mine personal mă jignesc astfel de promisiuni, mă fac să am impresia că cei ce promit astfel de lucruri mă consideră de-a dreptul retardat şi lipsit de discernămînt, mă simt o bucată de electorat, pe cînd eu sunt un cetăţean, un om... Nu e de mirare că peste 4 ani ne plîngem că am fost minţiţi, e stupid să nu îţi dai seama că nu se vor adeveri promisiuni de acest gen... Să fim şi noi la rîndul nostru un pic mai realişti, să ascundem ochelarii roz şi să nu ne îmbătăm cu apă rece... Să nu ne liniştim că mîine, brusc, va fi mai bine doar pentru că azi am împuternicit pe cineva să ne rezolve problemele... Să nu ne temem de cei ce ne vor spune adevărul, să nu îi credem pe cei ce ne promit munţi de aur, ci să îi ascultăm pe cei ce sunt realişti... Să luăm exemplu de la ţări precum SUA, Germania, etc. unde liderii ce se confruntă în dezbateri nu promit, ci oferă soluţii pe care le discută...Ei nu fac promisiuni, ei au răspunsuri, iar oamenii votează soluţiile care li se par mai viabile şi nu promisiunile ce li se par mai frumoase precum facem noi...
Răbdarea... Nu aş vrea o persoană care să se apuce de tot şi să nu reuşească în nimic... Fiecare decizie îşi are momentul său oportun... Un conducător trebuie să acţioneze într-un fel sau altul la timpul oportun(nu doar în ajun de alegeri)... E vital să simtă pulsul societăţii, să simtă tensiunile, sociale, economice, politice şi, precum un doctor cu experienţă, să ofere leacul potrivit în doze adecvate pentru a evita agravările...
Toleranţa... Un adevărat conducător puternic, decis şi de succes va fi atacat din multe părţi...Doar cei ce acţionează, cei ce fac ceva, vor fi în bătaia armei... E uşor să cazi pradă tentaţiei de a lovi în oponenţi, de ai distruge, dar aş vrea să văd un lider ce ar fi tolerant cu cei ce îl contrazic, cu cei ce au păreri diferite sau îi sunt duşmani.... E uşor şă supui libertatea exprimării, dar e mai înţelept să combaţi vocile oponenţilor prin soluţii, soluţii îndreptate înspre popor şi nu înspre oponenţi. E uşor să fii prins în capcana polemicilor cu forţele distructive, dar e mult mai uşor să le ignori şi să îţi continui munca...Un adevărat preşedinte nu îşi apără electoratul, el îşi ocroteşte întreaga ţară şi întreg poporul...
Simplitatea... Cu toţii ne dorim un conducător care să ne vorbească pe înţelesul nostru, să ne fie aproape şi să nu ne bombardeze cu tot felul de definiţii şi termeni sofisticaţi... Ne dorim să fie de-al nostru... Să nu joace teatru făcînd băi de mulţime doar pentru că consilierii săi pe probleme de imagine şi PR îl obligă să o facă... Să nu îmbrace o mască zîmbitoare atunci cînd pe timp de campanie electorală iese în cîmp să ajute ţăranii. Să o facă pentru că aşa o vrea şi nu pentru că aşa trebuie... Să nu coboare în mase doar o dată la 4 ani. Să îşi respecte angajatorii, nu finanţatorii...
Spiritul de iniţiativă şi calităţile de promotor... Îmi doresc ca în fruntea noastră a tuturor să se afle o persoană ce ar fi cu un pas înainte, un om ce ar fi capabil să ne ofere căi de progres... Visez ca el să rezolve problemele pînă a le vedea explodînd, vreau să le prevadă şi să le doboare încă din faza embrionară...Nu vreau să îmi văd preşedintele strîngînd roadele fără a sădi, nu vreau să îl văd convocînd şedinţe de criză după tot felul de accidente, ci aş vrea să îl văd organizînd mese rotunde, şedinţe de lucru şi conferinţe inovaţionale... Ar fi frumos să nu ne orientăm spre atingerea unor nivele de performanţă mai puţin rele(cum o facem acum), ci să ne orientăm spre atingerea unor nivele superioare chiar şi pentru concurenţi străini...Să avem, oameni buni, şi noi un pic de ambiţie, să nu optimizăm ce avem, ci să inovăm...
Inteligenţă... D-le potenţial preşedinte, vă doresc să vă creşteţi permanent nivelul de erudiţie, să învăţaţi, să progresaţi şi să creşteţi indiferent de treapta la care v-aţi aflat la momentul obţinerii postului... Să vă păstraţi caracterul şi să nu vă pierdeţi în luptele politice... Nu vă vindeţi pentru că tot Dvs veţi fi acel ce va plăti în final, şi încă foarte scump, trageţi concluziile corecte din greşeli şi învăţaţi din acestea...

Îmi doresc să prind şi eu ziua cînd toţi vom urma un astfel de lider... Succes, D-le X, vă aşteptăm indiferent de modul în care veţi fi ales şi apartenenţa politică...

P.S. Voi finaliza cu un gînd cu care am început, din pacate sunt sceptic în privinţa apariţiei unui astfel de lider avînd în vedere că după cum spune o vorbă, "poporul îşi merită conducătorii", iar noi pînăcînd, să fim sinceri, nu merităm un astfel de lider.

Perfect woman)))

2010-09-01T00:21:00.000+03:00

După cum am promis vin cu o viziune a femeiei perfecte... Nişte calităţi şi caracteristici pe care trebuie să le posede o femeie perfectă:
1. Tre să fie hoooot, dar aşa de tare încît să te urască majoritatea băbaţilor de pe stradă...
2. Tre să cunoască 2 cuvinte: "da" şi "nu"... În rest să prefere tăcerea...
3. În timpul finalei Ligii Campionilor cînd stai cu prietenii, să intre în grabă în casă, să îţi fure sticla de bere din mîină şi să întrebe care e scorul...
4. Tre să nu aibă permis şi să nu îşi dorească să conducă niciodată... E periculos pentru buzunar şi pentru sănătate...
5. Tre să creadă orice "teorie" a noastră, gen: am venit tîrziu pentru că m-au răpit extratereştrii...
6. Tre să urască shopping-ul, telenovelele, florile, culoarea roz, cluburile şi catalogurile Oriflame...
7. Tre să adore cum NOI conducem, mergem, răsuflăm, vorbim şi ce burtă avem...
8. Tre să nu dea sfaturi...
9. Să adore alte femei, dar să urască alţi bărbaţi(şi să îi placă fanteziile)...)))
Aştept păreri...

Perfect man)))

2010-08-27T23:35:00.000+03:00

Iată am şi eu o dispoziţie bună, sărbătoresc Ziua Independenţei... M-am gîndit să fac un portret al bărbatului perfect:
1. Tre să fie înalt, e clar că fetele adoră bărbaţii ce nu au nevoie de o taburetă pentru a ajunge la ele, de un telefon pentru a le spune ceva acolo sus, de o scăriţă pentru a le săruta...
2. Tre să aibă în posesie o podoabă capilară, una acoperită cu gel, aranjată şi cu o "ciolkă" mică. Astfel, el dă de ştire că are circomvoluţiuni din care cresc fire de păr, are de ce se agăţa părul...
3. Tre să aibă ori cubuşoare pe burtă, ori multe cerculeţe pe contul bancar...
4. Tre să urască alcoolul, nicotina, fotbalul, pescuitul, prietenii şi să iubească SOACRA...
5. Tre să aibă maşină, şi nu una simplă cu care să te parchezi după colţ, ci una cu care să te poţi urca pînă în apartament...
6. Tre să fie frumos, deşi, dacă stau să mă gîndesc, depinde ce buzunar are...
7. Tre să îi placă cosmetica, shopping-ul, bîrfele, telenovelele şi tre să nu creadă în adevărata prietenie bărbătească...
8. Tre să stea acasă şi să aştepte cu nerăbdare aleasa de la disco...
9. Tre să admită că doar EA are dreptate, doar EA ştie ce face, iar tigăile pe care le ia în cap pentru fiecare întîrziere de la serviciu să le întîmpine cu un zîmbet pe faţă...

Iată cam aşa ar vre fetele să ne vadă probabil...Dacă mai aveţi ceva de adăugat, ascult cu plăcere...

P.S. urmează în scurt timp: Femeia ideală, acolo probabil nu voi da greş...)))

Realizări...

2010-08-15T00:44:00.000+03:00

Realizările sunt subiective.... Iar subiectul "eu" îmi spune că nu am niciuna pînăcînd... Îmi doresc enorm să nu mă mulţumesc niciodată cu ceea ce am obţinut, am şi voi realiza... Ambiţia e o forţă enormă, iar îndată ce dispare, ascensiunile se opresc... Şi nu prea contează despre ce aspecte merge vorba: ai un job bine plătit, adu o inovaţie... ai o soţie extraordinară, fă-o fericită şi fă-o să se simtă unică, înconjoar-o cu tot ce merită...ai un vis, urmează-l şi don't look back...
Mai am atîtea de realizat...Sper ca ambiţia şi dorinţa să nu mă părăsească niciodată...

Compromis sau egoism?

2010-08-14T23:10:00.002+03:00

Oare e în stare societatea noastră de compromis? De ce ar putea fi dictat un potenţial compromis în cazul ei: de interesul celor din jur sau de posibilitatea de a mai recurge la anume şiretlicuri? Şi iarăşi observaţii simple, a lucrurilor evidente din jur, lucrurilor cotidiene din comportamentul concetăţenilor noştri.
Să o începem cu dimineaţa: ieşim din casă şi ne îndreptăm spre prima maşinărie de tocat celule nervoase, transportul public... Noroc de inovaţiile tehnologice gen mp3 player-e şi căştile care te scapa în mare parte de circul de dimineaţa, de certurile oamenilor nervoşi... Şi ar fi ok dacă ar fi certuri pe teme globale(reforma în medicină a lui Obama, calamităţile din Pakistan şi Rusia, preţul barilului de petrol la bursa din Londra), dar aşa se rezumă totul la: "oameni buni, ian mişcaţi-vă mai urmă, cî esti loc!" şi la "şi mă calci pe pişioare?"....Dezgustător, penibil şi iritant...

La universitate ai în faţă un prof care ia un conspect mai vechi ca declaraţia de independenţă SUA şi ţi-l recită timp de 3 ore.... Întrebări nu se acceptă, e adevărul adevărurilor, tu eşti prost şi nu ştii nimic...Ai obiecţii? Gata, eşti monitorizat, nu te conformezi şi, deci, eşti periculos...
Colegii vor să plece de la ore, ai obiecţii, da? Gata, eşti împotrivă, deci, eşti inamic... Aşa lucruri nu se discută, ele se acceptă, cine eşti tu să ridici capul...
Mai ai un obstacol pînă a ajunge acasă: Supermarketul.... Fata de la casierie te priveşte cu nişte ochi de parcă ai intenţii de viol, nu alta... Tu încerci să o înţelegi, a obosit şi are de a face cu tot felul de clienţi, eşti amabil, te oferi să o ajuţi cu împachetatul produselor, vrei să îi uşurezi munca şi îi oferi suma fără rest, iar ea în schimb se ia de tine "de ce nu ai anunţat-o că ai suma fără rest din start?", îţi face o criză, iar tu pleci indispus...Eşti amabil şi în aşa mod pari slab şi old-fashioned...
Ajungi acasă, crezi că ai scăpat de tot, dar iată că nu e aşa: la TV şi pe net apar factori de decizie, politicieni, oameni publici, toţi se atacă, toţi se acuză şi anunţă că nu vor conlucra nici în ruptul capului unii cu ceilalţi...Se crează impresia că ei trăiesc pe o planetă diferită de a noastră, ei au luptele lor, iar cu interesele noastre cum rămîne? Suntem oameni sau doar "ELECTORAT"? Păcat că nu pot fi lăsate ambiţiile şi interesele aparte, păcat că nu există un interes naţional, comun, la care să tindem TOŢI... Păcat că nu suntem destul de maturi pentru a înţelege că compromisul e un privilegiu şi omul care are darul de a putea ajunge la compromise e special...Compromisul nu e o dovadă de slabiciune şi lipsă de caracter, ci un atu, o armă ce poate aduce atîtea beneficii...
Găsiţi numitorul comun şi ascultaţi-vă, fiecare are dreptul la o opinie, iar cea optimă poate fi cunoscută doar prin conciliere..."Noi" e principalul, "Eu" e secundarul....Asta desigur dacă vă doriţi bunăstarea şi prosperitatea în viitor....

Cînd...

2010-08-07T00:45:00.001+03:00

Cînd? Mă tot bîntuie această întrebare de ceva timp deja... Îmi pun această întrebare şi, implicit, mă întreb cum, cum vom aduce schimbarea, una adevărată, una temeinică...
Zi de zi văd lumea cum se tot plînge pe tot ce are şi tot ce îi lipseşte, pe ceea ce trebuie şi pe ceea ce nu are şi mă iau fiorii că ne-am împotmolit de tot...
Ne plîngem de corupţie, dar ce facem pentru a o combate? Ce face fiecare din noi?! Ne plîngem pe amenzi exorbitante, dar oare nu e mai uşor să nu încălcăm regulile care şi aşa au fost create pentru protecţia noastră?! Ne dorim integrare europeană, dar cîţi dintre noi sunt gata să accepte standardele europene de viaţă, cîţi dintre noi, întradevăr, sunt gata să renunţe la multe vicii şi să se schimbe?! Ne dorim să nu fim minţiţi în campanii electorale, dar cine şi-a pus întrebarea de ce se întîmplă aceasta? Pentru că tot noi suntem acei ce acceptăm să fim minţiţi, cei care acceptăm aberaţiile, cei care preferăm să trăim într-un vis roz decît să lupte cu realităţile cotidiene... Tinerii percep schimbarea prin bifarea prezenţei la tot mai multe traininguri şi întîlniri, dar ce fac ei pentru a se implica cu adevărat în obţinerea soluţiiilor...E în vogă să ai studii economice, de drept sau, mai nou, să fii stomatolog, nu contează ce ştii, ce talente ai sau cum munceşti pentru a merita aceste studii...Studiezi 4-5-6 ani, iai diploma, pleci în club şi te distrezi că eşti absolvent, te-ai maturizat, trec 2 luni şi începi să te plîngi că diplomele noastre nu au valoare şi că nu ai un job care să îţi satisfacă fiţele...La fiecare pas maşini de lux, la fiecare pas cluburi de noapte şi centre comerciale, dar ce se află în spatele lor? O mare parte a oamenilor de aici rîd de simplitatea şi naivitatea celor de peste hotare care robesc pentru străini, dar cîţi din ei au stat să se gîndească cum ar fi fost fără acei oameni? Ne place să visăm la bogăţii, dar nu avem pragmatismul pentru a urma acest vis, suntem minţiţi şi marginalizaţi, iar cel mai prost lucru e faptul că noi ne mulţumim cu puţin, nu avem ambiţii, visăm şi credem că cineva ne va pune în traistă...
E mentalitate de perdant, iar dacă vrem şi noi să devenim cîndva învingători trebuie să ne schimbăm, să nu vorbim, ci să facem, fiecare, zi de zi, fără a urmări dacă o face şi vecinul... E nevoie de iniţiativă şi acţiune... Fiecare poate să facă ceva, un lucru mărunt, dar care în cazul în care va prinde rădăcini la 10, 50, 100 de oameni va schimba ceva: să păstrăm curăţenia şi să nu căutăm scuze că nu avem urne sau veceuri publice; să nu transformăm orice sărbătoare publică într-o manifestare de instincte animale; să nu batem recorduri la consumul de alcool de Revelion; să fim politicoşi, chiar dacă avem de a face cu "bovine" oarecare; să nu uităm ce înseamnă toleranţă; prin biserici să trecem pentru a avea o întîlnire cu Forţele Divine şi pentru a ne cere scuze pentru păcate, ci nu pentru a etala maşina nouă şi braţara de aur trimisă din("la") Italia; să citim o carte, un ziar sau măcar ceva ce ar putea să ne aducă un plus de inteligenţă...
Sper să prind şi eu ziua cînd în ţara noastră voi vedea în mare parte oameni ambiţioşi, maturi şi capabili să construiască(nu doar case în Moscova)... Sper să ajungem să nu ne mulţumim cu ce avem...

just thoughts v 1.0.2

2010-08-01T00:28:00.000+03:00

Cine a spus că nu există RAI pe Pămînt?!
Iată vă dau cîteva exemple mai puţin sau mai mult sesizabile:
- Oare nu e fantastic să beai un pahar de apă rece după o zi de lucru la +40 grade Celsius...
- Oare nu e plăcut atunci cînd eşti lefter să găseşti în buzunarul cămăşii o bancnotă de 50 de lei...
- Oare nu e pură satisfacţie să mergi pe stradă cu prietenii, să vezi o fată super fiţoasă, să treacă pe lîngă tine cu o privire arogantă, iar peste 2 metri să se împiedice şi să cadă cu tot cu fiţe pe jos...
- Oare nu magnific să reuşeşti să cumperi ultima pîine de pe raftul magazinului după o oră de stat în rînd...
- Oare nu te simţi extraordinar atunci cînd vii la examenul de macroeconomie după o noapte petrecută în club şi doar definiţia obiectului memorată, iar pe biletul tras să fie scris: Definţi ce este ştiinţa Macroeconomia?...

Şi mai sunt multe... Căutaţi satisfacţia în lucrurile mărunte...))))

thoughts v 1.0.1

2010-07-23T21:42:00.000+03:00

Analizînd lumea din jurul meu am ajuns şi eu la o concluzie: cei ce au putere cu timpul sunt loviţi de o mare problemă ce în final îi doboară - devin rigizi, paranoici şi în final se îmbată cu putere... Au căzut multe imperii astfel, un sistem devenea rigid, paranoic şi orbea în final, se distanţa de toţi ceilalţi şi astfel se eroda în timp...
Un sistem se poate baza pe forţă, dar cît poate rezista astfel? Puţin... Puterea fără reformare, fără flexibilitate şi fără adaptabilitate la rigorile apărute pe parcurs înseamnă eşec în final...
Pledez pentru flexibilitate, pentru compromis, dar detest oscilaţiile de la o extremă la alta... Cred că trebuie formată o idee, o cale trebuie aleasă, iar pe parcurs trebuie căutat compromisul ce ar întări echipa, ar lărgi-o şi ar forma coeziune pentru un succes atît fiabil, cît şi VIABIL...

thoughts v 1.0

2010-07-21T23:54:00.003+03:00

Deci, încerc să încep o rubrică nouă: thoughts, just thoughts... Voi publica o dată la ceva timp lucruri ce mi se par interesante, lucruri simple ce ne înconjoară şi care rar ne atrag atenţia, istorii sau pur şi simplu gînduri...

For the start:
Stăteam ieri şi urmăream nişte persoane şi, involuntar, m-am gîndit că persoanele cu gîndire matematică nu sunt stranii, ei doar nu apreciază just variabila din ecuaţia vieţii... sunt prea exacţi, iar această variabilă înseamnă totul în viaţa de zi cu zi...Iar ceilalţi nu vor să accepte, judecă din perspectivă proprie, cataloghează pe cineva drept straniu doar pentru faptul că gîndesc diferit...
A ieşi din tipare e straniu sau original?

Match day 1

2010-06-12T14:00:00.004+03:00

Iată că a trecut și prima zi a Campionatului Mondial... Ce pot să vă zic?! Am avut dreptate referitor la prima zi doar în proporție de 50%... Am sperat să văd un Mexic mai puternic și prima repriză mi-a dat dreptate, dar nu a fost să fie, iar cea de-a doua mi-a spulberat părerile bune despre această echipă...O echipă bătrînă cu 6-7 jucători peste 30 de ani, un antrenor slab care a pierdut cîrma jocului şi arata ca un începător pe lîngă Parreira...Africa de Sud a demonstrat că a progresat enorm și a ştie cum să scoată în evidentă calitățile fizice proprii... Defensiva mexicana deseori a rămas în afara jocului şi s-a făcut de rîs...

Cel de-al doilea meci al zilei a fost mult mai rapid şi interesant, Uruguay a surprins, iar Franța a decepționat deși a jucat în superioritate...Oricum în cazul acestui meci am prevăzut rezultatul corect, un egal cu nu mai mult de 2 goluri marcate...

Astăzi vom avea parte de 3 meciuri: Coreea de Sud - Grecia; Argentina - Nigeria; Anglia - SUA.. După părerea mea în primul meci vom vedea o victorie a coreenilor, una fără multe goluri(1-0, 2-1)... Coreenii sunt disciplinați şi cred că vor fi exemplari cu grecii care arată slăbuț după Euro 2004... Argentina pare o favorită clară și țin să cred că va cîştiga clar în această partidă(2-0, 3-0, 3-1)... În ultimul meci al zilei vom avea parte de un spectacol pe cinste şi deşi Anglia e favorită, sunt sigur că SUA va pune probleme, e o echipă puternică cu jucători experimentați şi talentaţi.. Sper să văd mai mult de 2 goluri: un 2-0, 2-1 sau chiar 3-1..

Succes selecționatei Angliei şi lui Rooney în speță...

FIFA World Cup 2010: a month of joy and fiesta...

2010-06-10T22:43:00.001+03:00

Curînd, foarte curînd... Mai avem un pic şi începe o mare sărbătoare a fotbalului mondial... Oamenii vor fugi acasă după orele de serviciu pentru a viziona meciurile, soţiile vor îndrăgi şi ele fotbalul(vor fi nevoite), iar prietenii se îşi vor apara favoritele în discuţii aprinse...
Dar la ce să ne aşteptăm? Personal, cred că vom vedea un spectacol, meciuri de zile mari şi jucători ce ies în evidenţă prin excelenţa lor...Voi încerca să postez pe blog părerile mele personale despre meciurile jucate la campionat, unele prognoze şi unele analize mai mult sau mai puţin obiective...

Mîine e deschiderea şi vom vedea cum ţara gazdă va înfrunta Mexicul într-un meci de deschidere care va provoca un interes enorm în rindul fanilor africani... Îmi permit o prognoză şi îndrăznesc să presupun că în pofida susţinerii enorme a fanilor sud-africani, Mexicul va cîştiga relativ uşor(3 scoruri posibile după părerea mea1-2, 0-1, 0-2)... Chicharito, Vela, Dos Santos şi Marquez sînt doar cîteva dintre vedetele mexicanilor care au experienţa evoluţiilor în cele mai puternice campionate din lume...
Cel de-al doilea meci al zilei dintre Uruguay şi Franţa ţin să cred că nu va aduce multe goluri, nu mai mult de 2... Aş paria pe un egal 1-1, 0-0 sau o victorie la limită a uneia din echipe...

Personal mă aştept la surprize la acest campionat, văd unele echipe medii capabile de multe(Serbia şi Mexic) plus nişte favoriţi clari(Spania, Anglia, Spania, Germania, Olanda şi Argentina)... Cred că vom vedea şi un şir de jucători tineri ce vor progresa enorm la World Cup: Ozil, Pedro, Chicharito, Marin, Boateng, Di Maria...

Dar să mai aşteptăm un pic, doar un pic...

P.S. Eu voi susţine Anglia din motive lesne de înţeles... Le doresc succes şi Serbiei... În rest vom vedea...

Let the show begin!!!

2009-2010 Review: A blow or a new start?

2010-05-15T22:20:00.001+03:00

Iată-ne ajunşi la finalul unui sezon de-a dreptul infernal... au fost de toate: victorii superbe, goluri fenomenale, decepţii enorme, frustrare şi fericire...

Cu ce ne putem lăuda? Cu un trofeu(păstrat pentru al doilea an), nişte meciuri foarte frumoase şi cu o echipă extraordinară! Da, nu am cîştigat titlul EPL, da, nu am trecut de sferturile UCL, da, am fost eliminaţi devreme din Cupa Angliei, dar important este să fim obiectivi în aprecierea stării echipei şi potenţialului ei efectiv. Şi aici suntem în mare plus faţă de sezonul trecut.

La începutul sezonul eram atacaţi, toţi erau sceptici în privinţa noastră, iar fanii erau neîncrezuţi în noile achiziţii. Au plecat Ronaldo, Tevez, iar cei ce au venit erau anonimi şi cu greu puteau fi consideraţi înlocuitori demni.

Dar în ceea ce urmează voi analiza fiecare jucător:

EVS- un om providenţial, jucător ce a a evoluat fabulos şi care de-a dreptul ne-a salvat în multe meciuri... Cred că anul acesta a demonstrat că este cel mai mare portar pe care l-am avut noi vreodată;

Evra- cel mai bun fundaş stînga din lume, omul care a jucat 51 de meciuri din 56 în acest sezon în toate competiţiile. Patrice a devenit anul acesta cu siguranţă favoritul fanilor şi jucătorul care nu poate fi contestat(de rînd cu Giggsy şi Scholes);

Rio Ferdinand- căpitanul naţionalei, a lipsit mult, mult prea mult. Consider că acest sezon pentru el a fost o decepţie, iar pentru noi lipsa sa în multe meciuri a însemnat o pierderea grea;

Vidic- încă un an petrecut la un nivel înalt, a fost crucial în defensivă ca deobicei. Păcat că a lipsit mult şi a jucat doar în 33 meciuri;

Evans- i-a înlocuit cu brio pe cei menţionaţi mai sus, bucuros că şi-a prelungit contractul şi si-a legat viitorul de echipă. Sunt sigur că va fi un om crucial pentru noi şi va continua tradiţia unor jucători ca O'Shea, Neville, Scholes, Giggs şi Brown;

Neville- în a doua jumătate de sezon a evoluat extraordinar. În pofida vîrstei, lipsei de viteză şi oboselei a reuşit să demonstreze de ce e skiper-ul nostru şi de ce vorbim atît de mult de experienţă;

O'Shea şi Brown- voi vorbi de ei în tandem pentru că ambii au fost accidentaţi foarte mult. Acest lucru i-a privat de un sezon normal, iar pe noi de doi stîlpi ce ne-ar fi ajutat enorm în lipsa lui Vidic şi Ferdinand. În meciurile în care au jucat au făcut treabă bună, iar O'Shea a demonstrat de ce anul trecut a fost cel mai bun sezon al său;

Rafael- iată jucătorul pe care eu îl apreciez enorm şi pe care îl văd în cîţiva ani un leader al defensivei. Un băiat simplu şi sincer. Din păcate a avut ghinionul să îl înfrunte pe Quasimodo în sferturile Ligii. A făcut un meci fenomenal, iar arbitrul, prea slab de fire şi probabil aflat sub influenţa fazelor din Il Calcio l-a eliminat. Rareori am văzut un jucător atît de distrus ieşind de pe teren, o lovitură grea pentru un puşti de 19 ani. A fost acuzat, dar ţin să cred că are un viitor mare şi merită încredere;

Anderson- un sezon slăbuţ, dar eu voi mai aştepta un an pînă să mă pronunţ pe marginea acestui puşti, merită o şansă;

Scholes şi Giggs- JOS PĂLĂRIA în faţă veteranilor. Eroii noştri merită un mare mulţumesc pentru evoluţia fabuloasă din acest an. Faze remarcabile reuşite de ei: pasa genială a lui Ryan pentru Owen în meciul cu City sau golul lui Paul în meciul retur. Din pacate trebuie să remarc faptul că la momnet nu dispunem de înlocuitori pe măsură pentru aceste legende;

Park şi Fletcher- muncitorii echipei. Mai puţin remarcaţi de presă, dar adoraţi de fani pentru devoatmentul pentru echipă. Probabil cei mai cuminţi membri ai echipei.

Nani- o bombă!!! De ce? Pentru că pur şi simplu a explodat. În cea de-a doua parte a sezonului a fost de departe cel mai bun. Cross-uri, pase, centrări, şuturi, dribling-uri, a plusat la toate. Aşteptăm să progreseze în continuare;

Carick- decepţia sezonului. Am tolerat evoluţiile sale din tur pentru că mai strecura cîte vreuna mediocră, dar în cea de-a doua parte a anului fotbalistic jucat oribil... Greşeli, pase aiurea, nici-o urmă de creativitate în atac şi lipsă totală de incisivitate... Am dubii referior la viitorul său la echipă. Chiar dacă revine la forma sa precedentă nu cred că mai are loc la noi, evoluăm mult prea avansat pentru ritmul său de joc;

Valencia- surpriza anului. Văzut de mulţi ca un înlocuitor pentru Ronaldo şi comparat cu acesta, Antonio a reuşit să demonstreze că e un jucător deosebit şi un bărbat adevărat. Killerul ecuadorian a adus echipei stilul de joc clasic bazat pe winger-i puternici. Mai are unde să crească, iar locul său în selecţionata simbolică a EPL este doar începutul;

Obertan şi Gibson- au adunat destule evoluţii în acest sezon, iar modul în care au jucat mă face să cred că anul viitor vor juca un rol mult mai important în echipă. Gibson are un şut năprasnic, un fizic foarte bun, iar un progres la capitolul pase medii şi lungi îl vor face de neînlocuit. Gabi mai are nevoie de încredere, este singurul lucru care îl stopează la moment. Se inhibează în faţa mulţimii pe cînd la rezerve e leader desăvîrşit. Waiting for his progress.

Owen- un jucător contestat, dar care în pofida tuturor minusurilor a reuşit să marcheze 9 goluri în acest sezon, unele foarte importante. Michael a demonstrat că simte golul, simte cum să se demarcheze, dar problema accidentărilor sale a rămas. Vom vedea ce va face anul viitor, dar eu continui să cred în Owen(200 mii pe an e o sumă infimă pentru un talent ca MO);

Rooney- nimc deosebit de comentat: PFA Players Player of Year. 0.77 coeficientul eficacităţii sale.34 goluri(circa 30 % din totalul echipei). 131 de goluri pentru United;

Berbatov- iată figura cea mai contestată şi cea mai controversată din toate, omul care a născut atîtea discuţii. Un sezon foarte slab pentru bulgar, goluri puţine şi o lipsă totală de atractivitate în jocul său. Mulţi spun că trebuie să plece, ca e un dezastru, dar eu personal sunt sigur în proporţie de 90 % că va pleca doar dacă găsim un forward d e clasă foarte înaltă la un preţ bun.

Despre dispunerea tactică: am jucat preponderent 4-5-1. O dispunere interesantă şi cred eu potrivită pentru noi, cu un Rooney care în sfîrşit a primit libertatea de care avea parte doar Ronaldo, cu un Berbatov în lipsă de formă, iar la mijloc cu Scholes, Fletcher şi Park. Pa flancuri Nani şi Valencia ne-au conferit în sfirşit un stil de joc britanic. Nu mai depindem atît de un jucător ca Ronaldo în trecut, iar flancurile lucrează într-un stil clasic.

Mai am un singur dor: să vedem rezolvată problema mijlocului creativ, un înlocuitor pentru genialul Scholes(un înlocuitor din rîndul jucătorilor de acum sau unul din afară).

Cei mai buni jucători Red din 2009-2010:

Rooney
Evra
Van der Saar

Topul decepţiilor:

Carick
Foster
Berbatov

Concluzie: am avut un sezon foarte bun în care am marcat peste media de goluri de 118 din ultimii 4 ani, am menţinut titlul de cea mai bună defensivă (deşi Rio a jucat doar în 21 de partide, iar Vidic în 33), am obţinut 3 poziţii în echipa simbolică a EPL, am menţinut titlul Carling Cup, am cîştigat meciuri fabuloase într-o manieră de campioni: cu Milan, Arsenal, Liverpool, City(!), Spurs. Dar cel mai important: avem viitor, avem o ECHIPĂ.

Sunt mîndru că sunt fanul celei mai bune echipe din lume: Manchester United F.C.

BLUES VS THE REDS

2010-04-18T12:31:00.005+03:00

BLUES VS THE REDS

MAN CITY 0

MAN UTD 1
SCHOLES (92)
17 APRIL 2010, EASTLANDS ATTENDANCE: 47,019

sîmbătă a avut loc derby-ul oraşului manchester, un meci ce ne putea distruge complet sau ne putea oferi satisfacţia de a înfrînge principalii adversari pentru a treia oară în acest sezon şi putea să ne ofere o şansă de a mai spera la titlu... dacă este să fiu sincer, am avut o frică aparte faţă de acest derby şi motive existau destule:
1. tevez, individul care a marcat in poarta noastră anul acesta de cîteva ori şi un om care poartă o ură deosebită faţă de noi(şi faţă de antrenor).
2. lupta pentru locul 4 a echipei albastre.
3. forma slabă pe care o demonstrăm în ultimele meciuri.
4. motivaţia enormă a adversarilor de a ne priva de orice şansă la titlu.

deci, meciul avea toate premisele de a deveni cel mai MARE din istoria oraşului manchester. mie şi probabil tuturor fanilor reds le-ar fi fost extrem de dureros să piardă titlu pe eastlands. SAF a încercat să motiveze cît mai bine jucătorii şi a reuşit. pentru prima dată în acest sezon l-am vazut pe boss-ul nostru să stea tot meciul în picioare şi să dea indicaţii necontenit. se observa clar că fergy şi-a dorit enorm această victorie, iar vorbele sale despre cel mai mare derby-u din viaţa sa nu era goale.
nu mă voi referi mult la jocul propriu-zis, ci doar la momentele cheie:
1. în prim unsprezece i-am vazut pe toţi trei veterani de-ai noştri- giggs, scholes şi neville.
2. l-am vazut iarăşi pe gibo în formula de start, un semn de încredere sporită din parte antrenorului.
3. carrick şi berba au ramăs iarăşi out. acest fapt mi-a confirmat cuvintele că ambii trec printr-o formă slabă.

a fost un meci rlativ strîns, cu ocazii destule la ambele porţi. îmi permit să spun că am dominat la capitolul atac, dar tre să admit că au avut şi orăşenii cîteva ocazii bune prin tevez, johnson, onuoha... noi nu am rămas în urmă şi puteam marca prin giggs de trei ori şi prin rooney, care de altfel nu era complet refăcut şi nu a avut cea mai bună prestaţie. meciul mergea spre un egal ce ne-ar fi dus de rîpă sezonul, dar a venit atacul nostru, centrarea excelentă a lui evra şi demarcarea foarte bună a lui scholsey... puţini s-au aşteptat să îl vadă în lupta aeriană pe cel mai scund dintre jucătorii noştri, iar cel mai surprinşi au fost fundaşii city: 1-0...
o victorie enormă pentru noi care în tandem cu victoria spurs ne-a revitalizat şansele la titlu.. o victorie muncită şi meritată... a treia victorie în acest sezon în faţa rivalilor de moarte...
bilanţ:
1. ei şi-au dorit să ne priveze de titlu, dar în schimb le-am dat o lovitură care îi poate lasa fără visul pentru care au facut investiţii de milioane: UCL...
2. i-am lăsat şi fără cupa ligii de unde la fel i-am eliminat ...
3. am obţinut trei victorii şi toate în prelungiri, victorii care ne-au adus bucurii enorme, iar pe ei i-au lăsat cu gîndul la numărul 34...

referitor la jucătorii utilizaţi ieri: scholes man of the match, vidic imperial în defensivă, valencia bravo, berba a făcut un meci bunişor în ultimele minute ale partidei(nu pot să remarc că era motivat, se observă că e afectat de discuţiile despre iminenta sa plecare)... în rest, echipa a jucat ok, dar nu a făcut un meci fantastic...aşteptăm sfîrşitul de campionat şi meciurile ce vor veni...

le mulţumesc jucătorilor pentru spiritul de luptă şi devotament.. au bucurat toată comunitatea de fani ieri şi au îndulcit ultimele săptămîni amare....
P.S. "salutări calde" lui carlos tevez şi lui bellamy care au demonstrat şi ieri că nu merită respect...

GLORY, GLORY MAN UNITED! AND BELIEVE...

Proud to be a manc!

2010-04-10T18:02:00.006+03:00

MAN UTD 3
GIBSON (3), NANI (7, 41)
BAYERN MUNICH 2
OLIC (43), ROBBEN (74)
7 APRIL 2010, OLD TRAFFORD ATTENDANCE: 74,482
ce pot să spun? este de departe cea mai dureroasă victorie din ultimul deceniu pentru noi... toată suflarea red a aşteptat acest meci cu nerbadare şi a crezut în calificare.. aceste aşteptări erau bine motivate, aveau temeiuri reale: experienţa vastă în europa, o motivaţie enormă şi cea mai bună ECHIPĂ din lume...
dacă este să analizăm cum a decurs preistoria acestui meci, putem vedea clar că porneam cu şanse bune deşi primul meci l-am pierdut... un gol în deplasare plus experienţa MU ofereau echipei încredere...
analizînd dispunerea tactică a echipei am gasit un şir de surprize şi anume:
1. rafael pe dreapta în defensivă care îl înlocuia pe skiper-ul garry neville,
2. prezenţa lui rooney despre care s-a tot vorbit că e accidentat,
3. gibo în centru.

4-5-1, o schemă atît de des utilizată în acest sezon, o schemă ce iarăşi a pus accent pe flancurile rapide şi puternice(nani, valencia), ajutate de fundaşii laterali extraordinar de rapizi şi tehnici(evra, rafael)... centrul terenului trebuia dominat conform schemei de fletcher la capitolul distrugerii fazelor oponenţilor, de gibo care ar face împreună cu carrick o pereche eficientă de mijlocaşi de legătură cu singurul atacant rooney...faţă de schema germanilor 4-4-2, poziţionarea noastră conferea un puternic aer ofensiv...
personal, eram sceptic doar în privinţa a doi jucători: carrick şi gibo, primul a demonstrat o formă nu doar slabă, ci dezastruoasă în ultimele luni, iar al doilea nu avea(pe hîrtie) experienţa necesară în cupele europene...
primele minute ale meciului m-au liniştit imediat, gibson deja în minutul 3 ne-a adus prin un şut foarte bun avantajul... era clar că butt a greşit, dar gibson a facut exact ce ştie mai bine, a şutat... nu pot să nu menţionez că gibson în acest sezon mă bucură mult, şutează foarte des şi destul de bine, are ceva în comun lovitura sa cu cea a lui scholes... sunt sigur că dacă va progresa la capitolul paselor medii, va deveni un mijlocaş de bază a echipei...revenind la meci, am simţit o bucurie enormă, dar eram liniştit, mai era mult pîna departe... apoi a urmat minutul 7 care m-a lasat cu gura căscată, sunt sigur că şi ribery & co au ramas şocaţi...
meciul s-a calmat, noi dominam, germanii nu erau în stare să îşi revină, iar tribunele erau fantastice, pentru prima dată în acest sezon cîntau fară oprire.. atmosferă superbă, iar în suflet a aparut speranţa că batem la scor... rooney şchiopăta vădit şi mă gindeam că tre să iasa la un eventual 3-0 şi cît nu ar părea de straniu, vine minutul 41, o fază superbă a lui luis antonio valencia, o pasă superbă spre centru şi un şut extraordinar a lui nani...3-0, eram şocat, fericit şi înrăit, îmi doream mai multe goluri, îmi doream răzbunare... un gind m-a vizitat brusc: "dacă intrăm la pauză cu 3-0, se termină 7-0"... dar iată că în minutul 43 s-a produs după părerea mea momentul crucial al meciului, o fază în care jucătorul care mă dezamăgeşte constant, carrick, a demonstrat încă o dată că anul acesta nu merită un loc nici măcar pe banca de rezerve, la un duel simplu a cazut jos şi în loc să se ridice cît mai rapid a ramas să apeleze la arbitru la o situaţie în care nu avea ce solicita...poate doar schimbarea(...dacă se ţinea pe picioare, cum ar fi normal pentru toţi ceilalţi 10 jucători ai MU, olic cu siguranţă nu avea şanse de a marca, unghiul scurt era acoperit de VDS, dar aşa... brusc, bayern a prins la puteri şi în doar 3-4 minute rămase a creat cîteva faze periculoase(un fapt ce confirmă că anume aici s-a rupt jocul, iar avantajul nostru s-a epuizat)...
pauză, iar tot ce a urmat a fost un coşmar pe teatrul viselor...rooney era clar că nu mai poate continua şi eventual a fost schimbat...dar ce a avut loc în minutul 50 a fost o nedreptate care ne-a îngreunat mult situaţia... rafael la o fază simplă la centrul terenului nu i-a permis să treacă prin o ţinere discretă de tricou... da silva avea deja un galben, a plecat repede de lingă arbitru, acestă din urmă nu plănuia să îl elimine, DAR ribery şi colegii săi prin protestele sale l-au influenţat clar pe rizzoli- eliminare... am urmărit de zeci de ori faza şi m-am convins: nemeritat...dacă dai galben lui rafa, e logic să dai şi lui ribery pentru împingere, dar rafael nu a meritat, a jucat foarte bine tot meciul, l-a acoperit totalmente pe francez pînă în acel moment, nu a jucat dur, iar arbitrul s-a lasat influenţat clar de germani, sau mă rog, jucătorii echipei germane...asta e.. îl priveam pe brazilian cum pleacă spre tribune, cum avea ochii în lacrimi, cum era aplaudat de fani în picioare şi mi-am adus aminte de meciul cu arsenal din semifinalele UCL de anul trecut cind la 3-0 fletcher a fost eliminat nemeritat după ce arbitrul(apropos, italian şi ăla) a dormit şi nu a vazut cum darren a atins balonul înainte ca cesc fabregas să cadă teatral... aceeşi situaţie, fletch dezamagit ieşea de pe teren în aplauzele fanilor...
din acel moment bayern a dominat teritorial, dar trebuie să menţionez că tot noi am avut fazele de gol: nani, carrick şi fletcher... a urmat golul lui robben, un gol fenomenal după un corner bătut de ribery... întîmplător sau nu, carrick a fost acela de lîngă care robben a şutat...trbunele au căzut în tăcere, germnanii s-au liniştit, iar noi nu am mai avut forţa de a reveni.. de ce? după părerea mea, problema a fost în epuizarea fizică, meciul cu chelsea a jucat un rol nefast..schimbările noastre, giggs şi berba nu au adus nimic nou în jocul nostru, berba a confirmat că nu e în stare singur, iar giggs demonstrează că nu a revenit după accidentarea sa...
la sfirşitul meciului eram nu doar dezamagit, ci chiar distrus, am facut o repriză fantastică, am dominat şi am marcat 3 goluri, eram calificaţi, dar un gol stupid înainte de pauză şi o eliminare ne-au privat de o calificare muncită...
am încercat să analizez meciul şi să găsesc punctele pozitive şi tot ce am putut găsi au fost următoarele:
1. nani în sfîrşit joacă la nivelul la care ne aşteptăm, omul meciului după părerea mea,
2. am jucat frumos, am luptat şi am demonstrat că meritam calificarea,
3. avem cîţiva tineri care deja merită încrederea şi şansa de a juca la prima echipă(gibo, rafael)

punctele slabe pe de altă parte ar fi:
1. berba nu face faţă singur,
2. carrcik joacă la nivelul diviziei A din moldova
3. accidentările ne distrug în continuare: brown, hrago, ando, rooney...

rămîn la părerea că suntem cea mai bună echipă, da, anume echipă, anul trecut eram un grup care depindea mult de ronnie, iar acum am devenit o echipă... avem flancuri foarte puternice, o defensivă redutabilă, o ofensivă bună(care mai are nevoie de întărire, nu neaparat achiziţii, chiar şi revenirile accidentaţilor ar fi deajuns)...
acum ne mai trebuie un pic de noroc(pacat că am ajuns la această situaţie) pentru a trage acest sezon spre un final fericit...
PROUD TO BE A MANC....GLORY, GLORY...

2010-04-10T00:16:00.002+03:00

today is my birthday, is the first time I try to start a blog... many ideas but still many things to learn...
this blog is going to be a messageboard for me and my thoughts... hope to help YOU finding something interesting and useful...